M-am educat sa nu judec, sa incerc sa inteleg puncte de vedere diferite de ale mele, ca semn de pretuire a unicitatii. Totusi, din cand in cand ma las purtat de val. Si imi ofer dreptul reactiei alergice.
Azi mi s-a pus pata pe articolele gen Totul despre... dupa punctele astea am intalnit tot felul de cuvinte precum Vanzari, Marketing, Resurse Umane, Interviu, Curriculum Vitae, etc.
"Hei, nu te grabi cu judecata, vezi mai intai ce are omul de spus!".
De fiecare data, acelasi film: deschid articolul, il citesc, il recitesc (uneori am impresia ca inteleg mai greu, alteori sunt sigur ca nu inteleg mai nimic!) si imi dau seama ca "Totul despre..", nu e de fapt Totul despre...
O fi o strategie de marketing, dar una nefericita, pentru ca simtindu-mi pacalite asteptarile, voi trece peste articolele gen "Totul despre..." si peste autorii lor.
Dragi autori de "Totul despre..." , nu mai contati pe clickul meu!
Dar nu am intilnit pina acum un autor de astfel de articole . Majoritatea celor din domeniul umanistic se invirt in jurul sintezelor cercetarilor altora sau folosesc o terminologie care indeparteaza cititorii . Totusi daca inca nu stie nimeni care este "secretul vietii" va mai trece vreme pina sa aflam toutul despre ... OM ! La cit mai multe articole utile !
Multumesc mult pentru urare.
Explicatie: Discutam zilele trecute cu o noua si (foarte) tanara colega, isteata si ambitioasa, despre de ce (mie mi se pare ca) se publica in mari cantitati articole infatuate, sumar sau prost documentate, care judeca subiectul in putine tuse si alea groase si il executa sumar, in conditii de front. Reactia tinerei la un asa subiect de dilema a fost blink-blink a nedumerire... Ce, adica, dezbat eu acolo? Pai - zic eu - pana nu am parcurs tot, dar tot, drumul unui domeniu al realitatii, pana nu l-am mai facut de cateva ori ca sa ii inteleg si nuantele si umbrele ascunse la prima trecere, pana nu am povestit si altora ce am aflat, pana nu am ghidat pe alti cativa in parcurgerea domeniului si pana cand, facand toate astea, nu mi s-a aprins in cap o luminita despre ce e de fapt de inteles din acel domeniu, nu m-as apuca sa scriu despre el. Si chiar si atunci, titlul ar fi "Ce am inteles eu despre..." Reactia a ramas blink-blink, plus niste neincredere. "Glumiti, desigur - mi-a zis ea. Cine sta sa faca asta? Pai nu s-ar mai publica nimica..."
Concluzie: Si-uite asa se cracifica potecile spre consacrare publicistica: unii ca mine, care merg cu frana morala trasa, se nevoiesc si gafaie pe poteca de pe un versant, in timp ce altii, liberi de multe jene, zburda la deal pe poteca de pe celalalt versant. La mijloc - valoarea. De la noi arata intr-un fel, de la ei altfel. Undeva mai sus, chiar sub varf, potecile se reintalnesc. In varf, pompand aerul tare al inaltimilor, sta editura si alege. Cum de pe poteca nevoioasa vine material cam rar, editura n-are timp de asteptat sau de judecat valoarea, baga material de pe poteca insorita ca e din plin.
Cam asta este totul despre cum de apar articole "Totul despre...: ;-)
Cred ca solutia tine de Libertatea alegerii...atat pentru cei ce scriu, cat si pentru cei care aleg Ce-anume-sa-citeasca... daca mai adaugam feedbackul sincer si statisticile, problema pare rezolvata, nu?