- Jobul care il ai in prezent este singura ta sursa de venit;
- Compania a inceput sa intre la apa;
- Esti trecut la doua ore pe cartea de munca;
- Ti-au redus toate beneficiile, toate bonusurile, primele, stimulentele ... ai ramas cu un salariu cu care nu poti face practic mai nimic;
- Vii la birou in continuare, iti faci munca asa cum o faceai si pana acum, in speranta ca va fi mai bine;
- Salariul incepe sa intarzie, se aduna si alte salarii neincasate;
- Vii in continuare la birou, tragi ca daca iese ceva si iti vei incasa banii;
- Te saturi de aceste probleme, nu mai esti motivat din nici un punct de vedere, ceri sa fii bagat in somaj, si afli ca nici de acest avantaj nu poti beneficia, deoarece angajatorul nu te poate da afara pe o perioada de 3 ani de zile, deoarece a primit indemnizatie de la stat in momentul in care te-a angajat
Am fost intrebata zilele acestea ce se poate face in astfel de situatii. Ca si angajat ce portita de scapare mai ai, cum te poti proteja de astfel de evenimente si daca merita sa tragi intr-o firma care nu te respecta ca si angajat, nu iti apreciaza valoarea si care practic te tine legat de o companie care merge incet spre faliment.
Oare demisia nu ar fi o varianta de a scapa din acest calvar? Daca ajutorul acela de somaj este ultimul lucru care ti-a mai ramas, atunc clar demisia nu este varianta cea mai buna. Discutand acestge aspecte cu persoana in cauza, am ramas gandindu-ma ce s-ar putea face in astfel de situatii. De unde mai ai certitudinea ca iti vei incasa banii restanti, ca totul va reveni la normal.
SI tocmai mi-am amintit ca sambata aceasta am fost invitata la o nunta, si eram un grup de prieteni care am izbucnit in ras la cununia civila in momentul in care ofiterul starii civile spunea ca statul ocroteste familia. Cu ce o ocroteste ne intrebam noi? Si inca nu am gasit raspunsul nici la aceasta intrebare.
Alina Blaga
Marketing Manager
Public Euroconsulting - Agentie HR&Marketing
Ar fi multe de comentat (ca la dat cu parerea romanul are mereu ceva de dovedit) dar, cred ca pot "identifica" doua posibile directii:
> ori te intrebi unde ai gresit, de ce aceasta inertie in a lua decizii, in a-ti asuma/planifica pasii/calea pe care o alegi la un moment dat...Si poate reusesti sa schimbi ceva...Totusi, mediul "te strica" asa ca, cumva, anume circumstante pot fi intelese...
> ori, continui sa te afunzi in mocirla de zi cu zi, pierzi respectul fata de tine insuti si poate intr-o zi (cand ceva se poate rupe) - ajungi sa te vezi la televizor, cu vr'un kalasnikov tacanind in dreapta sau stanga...
Da' cred ca am pierdut siru'...articolul pleaca de la onoare si ajunge la cum (nu)ne ocroteste familia statu'...Ca la nunta...mai pierzi sirul ideilor...
Care stat? Unde management performant in Romania? Respect? Onoare? Incredere in sine? Chiar mi-a placut articolul, am zambit putin...
(drept este - amarui gustul)
Numai de bine.
Incompetenta genereaza incompetenta.Sau mai exact "dupa noi potopul" sau "astazi vind de rup ca maine nu se stie" fara a ne gindi ca evolutia are anumiti pasi,nu se face cu "hei rup"
Sunt fraze tipice.
Cea ce vedem astazi sunt efectele la cea ce " am/au construit in ultimi ani".
Din pacate HR-ul ( la nivel national) ca element de selectie la recrutare nu si-a facut datoria si din pacate a propus si promovat nonvalori care "dind din coate" au promovat ierarhic ajungind sa conduca haotic.
Daca nu s-ar fi sarit pasi , mecanicul ar fi facut cea ce a invatat, studentul dupa absolvire in loc sa fie manager ar fi lucrat sa acumuleze experienta, in loc sa te invete cea ce nici el nu stie inca....etc.
In loc sa avem acum sute de mii de absolventi (la 20 ani) cu master , super master , doctor honoris .. etc , as prefera sa avem acum sute de muncitori in diverse domenii si ar fi fost mai util.
Discutam acum un an cu presedintele unei corporatii mari din EU si in cadrul discutiei mi-a spus ca fiul actionarului majoritar lucreaza (invata sa lucreze) in cadrul firmei si desi are 34 de ani nu are drept de decizie.
De ce ? l-am intrebat.Raspunsul a fost clar.
Pentru ca un om pina la 35-36 nu are experienta necesara .El este bun pt o functie de manager intre 36-45 de ani.
Daca actionarul majoritar nu si-a impus fiul pe fotoliul de LEADER stie de ce .La noi este invers
De ce aceasi romani in vest unde pleaca sa lucreze respecta niste reguli si sunt respectati iar in tara NU.
Sistemul in care traim si lucram promoveaza nonvalori pentru a nu fi perturbat.
Restul e can-can
Tinerii in Romania nu au de la cine sa invete, sa se formeze profesional, sa devina si ei mai pe urma mentori pentru cei ce vor urma.
Din pacate va dezamagesc .Tinerii au de la cine sa invete dar in graba de ff multe ori sar peste etape si vor salarii cu 000 in coada si neaparat functia de manager.
Daca vrei poti .Daca nu vrei NU inveti.
La orice interviu pe care l-am avut cu tineri toti vor mult dar ofera aproape nimic.
Ce s-ar intimpla DACA???
>>> toate firmele de recutare vor incepe (sau continua) sa promoveze valori angajatorilor.Nu propuneti angajatorilor persoane slab pregatite profesional doar pt ca sunt psihologic de nota 10
>>>> tinerilor proaspat absolventi nu li sa va permite accesul la master decit dupa min 15 ani vechime in domeniu in care au terminat .
.>>> persoanele bune la fizica si/sau matematica nu devin medici
>>> admiterea la liceu examen :matematica, romana
>> facultate sa se faca pe baza unui examen.
medicina: fizica, biologie,chimie
tehnic : matematica, fizica ...etc
>>> nu-mi place scoala atunci ma angajez ca si muncitor sau tehnician.A lucra nu este rusinos
>>>> etc
Rezultatul
Dupa 10-15 ani vom trai in cu totul alt sistem