Din pacate, cam asa sta treaba si pe piata bancara si asta in ciuda reglementarilor legale de standardizare (chiar introducerea DAE), a controalor OPC, dar mai ales in ciuda declaratiilor pompoase, in presa, a reprezentantilor bancilor ? care confruntati cu provizioanele ii roaga pe clienti sa nu se indatoreze mai multe decat pot plati.
Preiau mai jos un top al bancilor dupa DAE si rata dobanzii la creditul de nevoi personale in lei, realizat cu ajutorului unui simulator de credite independent:
Pe de alta parte, bancile B, D si E promoveaza toate dobanzi semnificativ mai mici decat banca cu cel mai mic DAE, iar DAE aferent este mult mai mare - pai dupa mine, asta nu e tocmai corect pentru client.
Adica, sa se inteleaga clar - NU am nimic impotriva politicilor de pret ale nici unei banci, fiecare stabileste ce costuri doreste si poate, insa am o problema legata de prezentarea netransparenta a costurilor (sau a componentelor acestuia).
De exemplu, o sticla de apa minerala in orice hotel din lume, va parea scumpa la 10 USD, prin urmare hotelul este liber sa cresca pretul camerei de la 350 de USD la 360 si sa dea apa gratuit - este politica de pret; insa daca banca decide sa defalce costul creditului de 17%, in 12% pe an si comision de administrare de 5% - nu este OK sa se promoveze ca avand ce mai mica dobanda.
In mare, pe termen mediu o asemenea practica netransparenta are cel putin doua efecte foarte nocive in piata:
- Clientii incep sa-si piarda increderea in ansamblul sistemului (cand isi vor da seama ca sunt inselati) si asta afecteaza cererea de credite din piata
- Daca printre bancile care practica constant astfel de metode se afla si banci de mari dimensiuni (si va spun eu ca se afla), pe termen lung, tot mai multe banci din plutonul second vor prelua astfel de practici (presate de concurenta) si asta va duce la generalizarea lor - si cum ziceam, asta nu e bine nici pentru clienti, dar nici pentru banci
Nu uita!!! Redirectioneaza 2% din impozitul platit catre un ONG (completeaza Declaratia 230)
