Avem o firma si trebuie sa angajam un om. Se prezinta doi candidati: M – un materialist pentru care conteaza numai banii si C – un carierist care pune pe primul plan realizarea profesionala si munca facuta cu placere.
Angajat, sa zicem, ca salvamontist, M isi risca viata si de 10 ori pe zi pentru salariul negociat. Face tot ce ii sta in putinta pentru a salva oamenii de la moarte.
Intr-o zi, cand tocmai incearca sa scoata din prapastie un turist ratacit, tinandu-l strans de mana, ii suna telefonul. Il scoate din buzunar cu cealalta mana si vorbeste la el. Este anuntat de sef ca echipa de salvamontisti se desfiinteaza din lipsa de fonduri si ca nu va mai primi niciun ban.
In acel moment, M ii da drumul turistului ratacit, lasandu-l sa moara in prapastie si pleaca. Jobul lui s-a incheiat. N-are rost sa-si consume energia salvand inca o viata, pentru ca oricum nu va mai primi niciun ban.
Peste cateva saptamani, seful il suna iar si ii spune ca a gasit finantare pentru a reinfiinta echipa de salvamontisti, astfel ca ii va oferi din nou loc de munca. Intre timp insa, M isi gasise alt job, dar seful ii propune un salariu mai mare. M accepta. A gandit strict financiar.
Intr-o situatie similara, angajat ca salvamontist, carieristul C isi risca si el viata de 10 ori pe zi, dar nu cu gandul la bani, ci pentru a-si completa personalitatea, pentru ca asa se simte el implinit.
Cand tocmai afla ca si-a pierdut jobul in timp ce salveaza viata unui turist cazut in prapastie, C nu sta prea mult pe ganduri. Isi duce misiunea la bun sfarsit si pleaca spre casa abia dupa ce se asigura ca turistul a scapat de orice pericol. Nu ar fi avut liniste, nu s-ar fi impacat niciodata cu el insusi daca acel om ar fi murit.
Cateva saptamani mai tarziu, C revine la locul de munca, pentru ca managerul a gasit fonduri si a refacut echipa de salvamontisti.
Dar intr-o zi, se intalneste cu un prieten. Cei doi merg la o bere. Din discutie in discutie, prietenul ii spune ca el, C, ar putea fi mai mult decat un salvamontist. Ca personalitatea lui e atat de sofisticata, incat merita un alt job. De exemplu, acela de salvamar. Noul job i-ar deschide cu totul alte perspective, avand in vedere ca marea e nesfarsita, pe cand varful muntelui se vede de la poale.
Lui C ii intra in cap ca i-ar sta mult mai bine, ca ar fi mult mai fericit sa scoata oamenii din apa decat din prapastie. Si nicio suma de bani din lume nu-l poate convinge sa se razgandeasca. Seful incearca sa il tina la el in echipa, dar nu reuseste. C pleaca.
Materialistul nu pune niciun dram de suflet in ce face, dar e simplu de stimulat: cu bani. Carieristul se sacrifica la munca, dar stimulentele financiare nu il incanta totdeauna. Care dintre cele doua tipuri de angajat e de preferat?
Valentin Gros: Jurnalism online: Companii
Ce angajat preferi, materialist sau carierist?
10 ianuarie 2012, ora 11:15 | 316 afisari | in Companii
Categoriile blogului
- Companii: 68 insemnari
- Finante-Banci: 104 insemnari
- Burse: 4 insemnari
- Internet/New Media: 8 insemnari
- Real Estate: 11 insemnari
- Media & Advertising: 27 insemnari
- Auto: 7 insemnari
- Turism: 7 insemnari
- Lifestyle: 13 insemnari
- Altele: 32 insemnari
Arhiva blogului
- Mai 2012: 2 insemnari
- Aprilie 2012: 5 insemnari
- Martie 2012: 6 insemnari
- Februarie 2012: 4 insemnari
- Ianuarie 2012: 3 insemnari
- Decembrie 2011: 1 insemnare
- Noiembrie 2011: 2 insemnari
- Octombrie 2011: 6 insemnari
- Septembrie 2011: 6 insemnari
- August 2011: 5 insemnari
- Iulie 2011: 2 insemnari
- Iunie 2011: 3 insemnari
- Mai 2011: 1 insemnare



eu sunt materialist, nu dau 2 bani pe firma/compania cuiva decat daca sunt respectat dpdv financiar si nu numai, dar intr-o situatie extrema cand depinde viata cuiva de mine, tot il salvez din prapastie daca as fi salvamontist. Ce rau mi-a facut saracu' om? NIMIC. Daca vreau sa ma razbun, ma razbun pe firma care ma angajat sau direct pe directorul general, nicidecum pe viata unui om 100% nevinovat.
nu stiu cine a scris acest articol cu un exemplu complet aiurea (este exemplu extremist), ca vad ca nu-si publica numele, dar cu siguranta va citi raspunsul meu: du-te la sapa, la facut curat la gaste, dar HR-ul sau psihologia REALA nu e de tine. Ai intrebat macar un materialist cum ar reactiona in exemplul dat de tine inainte de a scrii cele mai mari tampenii posibile? Sau tu presupui? presupunerea nu este certitudine, ca o subliniere!!!
ps: pt doamna/domnisoara Raluca E.: nu mai cataloga si/sau generaliza
du-te la sapa! vezi, poate reusesti sa faci cariera acolo mai bine decat ca jurnalist!!! mai va numiti si redactor sef! extraordinar!!! cum ati ajuns pe un asemenea post? vi l-ati aranjat, ca toti incultii ce se dau mare in stanga si-n dreapta?
domnul Valentin, uitandu-ma la poza d-voastra, sa nu va suparati pe mine, dar chiar aratati ca ultimul distrus si complet neingrijit. Va spalati vreodata pe cap? pare cam slaninos si nu prea stiti ce este acela pieptene.
ps: am spus sa ma distrez putin si pe seama mutrei d-voastra, spunand lucrurilor pe nume, bineinteles, nu bla bla-uri cu care e invatata toata lumea :)
sa-mi spuneti si mie daca va simtiti rau din cauza acestor cuvinte, pentru ca stiu ca adevarul doare si mi s-ar rupe sufletelul sa va vad pleostit! daca se intampla asta, duceti-va probabil la primul spital sau doctorul de familie sa va dea o pastiluta. :))))
morala: asa distrus, la fel si articolul!!!