Frica de atotputernicia bancilor

Pana acum, in tarile unde se putea protesta, se protesta impotriva guvernelor. In actuala epoca, asistam la manifestatii indreptate impotriva bancilor si a altor institutii financiare. Pana si gruparile teroriste au inceput sa bombardeze sedii de banci.

Nemultumitii au decis probabil sa nu mai lupte cu politicienii pentru ca ii considera neimportanti, niste simple marionete in mainile celor care detin finantele, conform teoriei ca Banul face Puterea si nu invers.

Am putea sa decriptam aceasta ura impotriva bancilor, exprimata la toate nivelele, de la individ pana la structurile macro? Sa vedem cine detesta bancile si ce motive ar avea.

Persoane fizice

Ai nevoie de o casa si faci credit la banca. Incepi sa platesti ratele, dar te trezesti ca acestea sunt din ce in ce mai mari si mai greu de achitat, din cauza inflatiei si a devalorizarii monedei.

Banca nu tine cont de scaderea puterii de cumparare, ea vrea banii inapoi. Asta in niciun caz nu iti produce o stare de incantare. Unii cunoscuti infrunta probleme similare. Asa se naste un curent.

Daca mai apare si un text de lege ca Ordonanta de Urgenta 50 de anul trecut, intre banci si clienti se declanseaza un conflict in toata regula. Deja curentul capata amploare.

Dar ai luat banii de buna voie, nu te-a fortat nimeni. Da, pentru ca nu ai avut incotro. Esti din provincie, in orasul tau nu ai gasit loc de munca si undeva trebuie sa locuiesti. Practic, nu poti sa traiesti fara sa te imprumuti.

Companii

"Vrem ca bancile sa ne sprijine in lupta pentru profit, sa tremure alaturi de noi pentru acest profit". Aceasta fraza, usor comica, a fost rostita acum cativa ani la o intalnire dintre reprezentanti ai firmelor exportatoare si ai sistemului bancar.

Aici exista si un sambure de dreptate. Rezultatele companiilor depind de evolutia cursului de schimb valutar, iar cursul este influentat, chiar modelat, de piata interbancara si de actiunile bancii centrale. Intr-adevar, bancile au puterea de creste sau a reduce, indirect, performantele financiare ale firmelor.

Fraza de mai sus poate fi interpretata si ca un strigat de ajutor, o implorare fata de o entitate superioara, capabila sa te imbogateasca ori sa te saraceasca. Iar managerii de companii se tem uneori de eventuale intentii indreptate catre cea de-a doua varianta.

La nivel macro

Nu numai banca din colt, care iti cere rata in fiecare luna, este privita ca un capcaun gata sa te striveasca, la nivel individual. Ci si marile institutii finantatoare. Acestea sunt acuzate ca strivesc nu indivizi, ci popoare.

Salarii si pensii inghetate, angajati disponibilizati, facturi mai scumpe la utilitati. De ce? Ca asa vrea FMI-ul. Ideea asta bantuie mentalul colectiv.

Cinci comentarii la articolul  cu Jeffrey Franks, seful misiunii FMI in Romania. Toate cinci critice (pe alocuri chiar virulente) la adresa "lupului financiar". Scrise de oameni cu acces la Internet, care stapanesc si gramatica si notiunile economice.

Si iar putem reduce chestiunea la "nu ne-a obligat Fondul sa luam banii, noi i-am cerut". Si eternul raspuns: "fara bani nu putem supravietui nici noi, Romania, la fel ca o firma care are nevoie de capital sau ca un om care are nevoie de casa".

Pana la urma cred ca ura impotriva bancilor provine din frica fata de atotputernicia lor, intr-o lume tot mai globalizata si cu nevoi tot mai diverse, care pot fi satisfacute numai cu bani. Iar banii sunt la ele, la banci.