
Sursa foto: Facebook.com
Cum arata ziua de munca a lui Miristea?
"Alex trebuia sa stie mereu ce tiraj a tras ziarul X, de ce n-a ajuns sau de ce a intarziat pachetul in orasul Y, de ce produsele trustului nu sunt la vedere in Piata A, de ce firma de difuzare B nu si-a platit datoriile, cand se face proba de tipar pentru lansarea noii reviste Y", scrie pe blogul sau Mihnea Maruta. "Pe el il sunau toti cand voiau sa afle "cum a mers" cine stie ce editie cu subiect bun, pe el il sunau toti cand ziarul sau revista nu se mai gaseau nu-stiu-unde, el trebuia sa fie si la birou, si pe teren, si la tipografie, si la gara", mai scrie fostul redactor-sef al Cotidianul, intr-un articol intitulat "Unde se duc visurile unui om care moare?".
Despre stilul de lucru al lui Miristea scrie si colegul sau Dragos Stanca: "Era la volan (cand a decedat - n.r.) , se grabea spre birou. Aici il gaseai, aproape mereu. Zi si noapte, muncind nebuneste. Luptandu-se cu tone de ziare, reviste, carti, facturi, telefoane..."
Cazul managerului din trustul Realitatea aminteste de stilul "managerului-kamikaze", ajuns in atentia opiniei publice odata cu decesul Ralucai Stroescu, manager in cadrul firmei de audit Ernst&Young, in primavara anului 2007.
Intr-un editorial publicat cu acea ocazie, Mihai Musatoiu, redactor-sef DailyBusiness.ro, a scris: "Peste ceva timp, cand pietele se vor aseza, companiile isi vor aminti cu nostalgie de anii acestia, cand cresterile de 50-100% erau la ordinea zilei. Pe de alta parte, managerii isi vor aminti, dupa caz, de perioadele in care nu si-au vazut copiii la fata cu saptamanile, sau de cele in care, pentru cateva zile in plus cu familia, au ratat oportunitati in cariera.
Alegerea intre cele doua extreme le este rezervata doar celor puternici, pentru ca mediocrii se aduna la mijloc, acolo unde nu deranjeaza pe nimeni. Nu stiu ce fel de persoana a fost, dar cu siguranta Raluca Stroescu n-a fost mediocra".
Dumneavoastra ce credeti? In ce situatii construirea unei cariere justifica un stil de lucru dominat puternic de stres? Comentati aici







Ma intreb totusi: "De ce nu a aplicat metoda delegarii de responsabilitate?" Nu avea subordonati capabili?!
Nu avea un nivel superior de mgm care sa zica din cind in cind STOP, banuiesc ca avea, dar nivelul superior era ORB si SURD si mai putin dotat in elaborarea de strategii si tactici de evolutie.
Mgm. "kamikadze" este o realitate la multi tineri 30-38 de ani, de fapt refugiul in munca este un mod de a se apara de vremea cetoasa cronica de afara. Pacat de asemenea pierderi.
Condoleante celor care-l cunosc ca OM,
Gelu Todea
Cine nu a ajuns in top management nu stie cum este.
Persoana in cauza era undeva la middle management nu chiar in virf.
Poate tocmai de aceea nu a stiut sa delege din responsabilitati , nu a stiut sa-si aleaga sub el oameni competenti dar poate si mai grav faptul ca nu a avut un sef care sa-i spuna citedata STOP JOC, pleaca la familie ca si maine e o zi .
Maine el nu va mai veni la serviciu.Fara el poate nu mai e la fel.DAR CINE VA MAI TRAGE CA EL???????
NIMENI!
Cauza MORTII?Stres , alimentatie nesanatoasa, sport de loc ....
sau poate reducerea costurilor cu ORICE PRET
CHIAR CU ORICE PRET??????????? DA!!!!!!!!
Regret incidentele dar un manager este MANAGER atunci cind indeplineste un cumul de aptitudini se pare ca el mai avea de invatat.
Pace lui
Poate ca astfel vor fi salvati alti manageri in pericol, cu sanatatea subreda.
Cum spunea un distins profesor de Organizational Behavior: companiile mari seamana cu storcatoarele de fructe - storc oamenii pana la capat, si ce ramane se arunca.
Nu toti managerii au 'norocul' unor subalterni capabili, este de inteles dorinta de supra-efort a cuiva care vrea ca treaba sa mearga f. bine pentru COMPANIE!!
Delegarea este mai greu de invatat cand performezi la cote maxime ca executant.
Si nu in ultimul rand, cator companii chiar le pasa de oameni, atunci cand treaba 'se face'?... ce mai conteaza cine o face. In final cifrele dau, nu? Si-atunci ce mai vrem? :(
Din pacate cariera inseamna foarte multe sacrificii, iar "functiile" inseamna foarte mult stres.
Din pacate uitam sa ne mai miscam din fata calculatorului, uitam sa mancam, sa alergam, sa zambim, sa socializam.
Cu siguranta nu uitam sa muncim...pentru noi, pentru credite, pentru dobanzi, pentru paine.
Sper sa nu uitam de vietile noastre, de sanatatea noastra.
veti fi surprinsi cati oameni manageri sau nu, sub sau peste 30 de ani muncesc nebuneste! pentru ce? buna intrebarea "Unde se duc visurile unui om care moare?".