- 
English
 - 
en
Romanian
 - 
ro

Paun, Societatea Romana de Economie: FMI ne trateaza ca pe o tara bananiera

08 Feb, 12:09 • razvan.codorean
Cristian Paun, profesor universitar la Academia de Studii Economice din Bucuresti si director executiv al Societatii Romane de Economie, afirma, intr-un interviu acordat DailyBusiness.ro, ca FMI, prin noul acord, ne trateaza ca pe o tara bananiera.
Paun, Societatea Romana de Economie: FMI ne trateaza ca pe o tara bananiera

– Fondul transmite comunitatii internationale ca nu suntem „in aceeasi oala” cu Polonia, care primeste un alt tip de acord, mai avantajos, o linie de credit.

– Acest fapt indeparteaza subit si pe ultimii investitori „pacaliti de o imagine idilica”, pe care „ne chinuim sa o promovam” cu cheltuieli si eforturi importante.

DailyBusiness.ro: In ce masura ajuta Romania noul acord preventiv cu Fondul Monetar International (FMI)?
Cristian Paun: Orice ajutor de acest tip are un puternic hazard moral inclus. In fapt, ajutorul de la FMI a fost destinat accelerarii reformelor in Romania si nu a creat decat mai mult deficit, mai multa inflatie si mai putina reforma. Cheltuielile bugetare au crescut in 2010 si 2009 fata de 2008. In plus, adauga si dobanda pe care trebuie sa o platim la totalul cheltuielilor bugetare, agravand si mai mult deficitul public.

DB: Acest acord este o centura de siguranta sau are sansele sa devina un nou colac de salvare?
CP: Romania mimeaza reformele structurale adevarate (privatizare, diminuarea fiscalitatii, cresterea ponderii sectorului privat in PIB si in economie). Cum perspectivele in acest sens (reforme structurale mai mari) sunt foarte reduse (mai ales ca se apropie si un an electoral), exista toate sansele sa risipim si acei bani mascand totul sub asa zisele „proiecte ale statului” transferate spre pensii si salarii ramase, chipurile, neacoperite. Toate „ajutoarele” de la FMI au creat de-a lungul timpului probleme si nu au condus in nici un caz la echilibre macroeconomice care s-ar fi obtinut (cu costuri mult mai mici) natural, pe piata fara o astfel de interventie.

DB: Cei 5 miliarde de euro, spun autoritatile, vor fi folositi doar in situatie de urgenta, „atac pe leu” sau in imposibilitatea Guvernului de a finanta deficitul bugetar. Cat de posibile sunt aceste scenarii?
CP: Eu nu vad pe nimeni dintre guvernanti (si chiar din societatea civila, care plateste cheltuielile acestei centuri inutile cu care suntem fortati sa ne impresuram de la an la an, pana la sufocare) care sa vina sa defineasca (sau sa ceara a fi explicate) clar ce inseamna „situatie de urgenta”. E aceeasi problema cu „starea de necesitate” care da posibilitatea importului de gaz si pacura fara licitatie.

DB: Dar asa prevede acordul, ca Romania va accesa banii numai daca va avea cu adevarat nevoie de ei, in situatiile amintite.
CP: „Atac la leu” sau „imposibilitatea guvernului de a finanta deficitul bugetar” sunt niste cazuri foarte vagi si confuze. Cat din depreciere e atac speculativ la leu? Cum masuram acest atac ca e speculativ si nu e o evolutie normala a cererii si ofertei de valuta pe piata? Daca Banca Nationala a Romaniei (BNR) cumpara masiv valuta ca sa ramburseze imprumuturile externe si impinge nenatural cursul in sus, este un atac speculativ sau nu? „Imposibilitatea Guvernului de a finanta deficitul bugetar” cu o tara ca Romania, concentrata exclusiv pe ce cheltuieste Guvernul si condusa de niste socialisti autentici, care cred ca pot crea locuri de munca sau salva economia prin „proiectele statului”, finantate prin saracierea sectorului privat, este aproape imposibil de ratat.

DB: Va reusi noul acord sa ofere investitorilor senzatia de „stabilitate”, pe care o invoca autoritatile?
CP: Eu personal nu am avut mai multa stabilitate prin prezenta FMI in Romania. Dimpotriva… am avut si vom avea in viitorul apropiat mai putini bani, cand ii vom da inapoi sau cand vom plati dobanda la ei.
[quote=]Bugetul meu personal pentru investitii este puternic in dezechilibru datorita acordului cu FMI[/quote]
DB: Jeffrey Franks, seful Misiunii FMI, afirma recent ca Romania este precum un pacient a carui operatie a reusit, insa victima…
CP: Prezenta FMI, care ne trateaza ca pe o tara bananiera, transmitand semnalele aferente comunitatii internationale (nu suntem „in aceeasi oala” cu Polonia, care primeste un alt tip de acord, mai avantajos – linie de credit) indeparteaza subit si pe ultimii investitori pacaliti de o imagine idilica pe care ne chinuim sa o promovam cu cheltuieli si eforturi importante. Prezenta FMI in Romania nu a adus nici mai multe investitii straine si nici nu a permis atragerea de capitaluri mai ieftine. Cand vecinii vad ca a venit salvarea sa te ridice nu mai se grabesc sa te imprumute, ci incearca natural sa isi recupereze si datoriile pe care le mai aveau la tine.

DB: Totusi, multi specialisti considera imprumutul de la FMI un sprijin pentru relansarea economiei.
CP: Aceasta imagine exagerat de buna pe care unii dintre „specialistii” din Romania o creeaza Fondului (din motive clare) este cu atat mai falsa cu cat institutia nu a facut decat sa ofere pe tava niste bani fara a avea prea multe parghii de a obliga Guvernul la realizarea unor reforme. Aici intervine hazardul moral de care vorbeam la inceput.

DB: Ce efecte credeti ca va avea noul acord, dincolo de aceasta senzatie de stabilitate? Cum va influenta mediul de afaceri?
CP: In nici un caz bune. Pentru ca acest acord va presupune plata unor bani (cateva zeci de milioane bune) care puteau fi folositi pentru a acorda facilitati fiscale, de exemplu, sectorului privat. Mai mult, in continuare planeaza asupra mediului de afaceri din Romania suspiciunea ca am intra in orice moment intr-o mare criza. Incordarea transmisa de acest acord se va vedea si in reticenta antreprenorilor de a-si relua volumul de afaceri si de a scoate din conservare capitalurile lor.

DB: Avem alternativa la acest acord? Puteam gasi o solutie mai buna?
CP: Da. Pe piata internationala privata se tranzactioneaza in momentul de fata circa 70.000 miliarde de dolari pe an. Acesti bani, sub forma de obligatiuni, actiuni sau credite (in mare parte private), depasesc cu mult suma de bani pe care ne-o „arunca” efectiv FMI pe post de falsa centura de siguranta. Solutia de iesire din criza nu se afla la guvern si nici in imprumuturile sale. Cu cat centura de siguranta a guvernului e mai solida, cu atat sectorul privat e mai sarac si mai lipsit de sanse si reforme.

DB: Si atunci ce ar fi de facut?
CP: Guvernul trebuie sa privatizeze masiv ce a mai ramas de privatizat in aceasta tara, sa se retraga din economie si sa isi pastreze doar rolul de arbitru al pietei libere. In acest fel se vor diminua radical cheltuielile si deficitele si se va echilibra bugetul. Un guvern care vrea cu adevarat binele acestei tari trebuie sa inceapa sa externalizeze masiv spre piata privata din serviciile de care se ocupa (sanatate, educatie). In plus, diminuarea institutiilor, reducerea birocratiei, introducerea tehnologiilor moderne in aparatul birocratic, reducerea semnificativa a fiscalitatii ar putea da si ele un puternic impuls pietei private.

DB: Care ar fi rolul firmelor private?
CP: Nu Guvernul trebuie sa fie cel care se imprumuta, ci companiile private. Noi am inlocuit dezvoltarea pe „credit doar cu buletinul” (care stimula consumul prin sacrificarea viitorului celor imprumutati) cu dezvoltarea pe „credit guvernamental”. Ambele sunt la fel de proaste si de falimentare.