Manager Ernst&Young, decedat ca urmare a epuizarii

Cred ca este o cruda realitate ceea ce se intampla in momentul de fata in companiile multinationale,si asta datorita faptului ca si eu am plecat de la una iar unul din motive era faptul ca se statea peste program , pentru ca se cerea performanta.Din pacate aceasta performanta se pare ca are pretul ei , dar oare nu mai bine ne gandim daca se merita acest efort numit ''VIATA''.

Multumesc

Din nefericire, in orice societete moderna, BANUL e Dumnezeul suprem. Aceste consortii internationale sunt conduse de catre oameni EXTREM de bogati, care ajung sa influenteze chiar guverne si politica prin avutia lor imensa. Si au o armata de psihologi, experti, etc. care sunt platiti sa inventeze noi masuri de a exploata la maximum angajatul, ca acesta sa dea ultimul strop de energie pt. companie. Un exemplu este team-building-ul care este o spalare a creierului ptr. angajat, caruia in mare i se spune un singur lucru: individul nu conteaza, esti doar o rotita intr-un mare mecanism, ECHIPA este totul.M-am confruntat cu situatia asta si s-au uitat urat la mine cand le-am denuntat jocurile lor stupide de spalare a creierului care au loc in excursiile de teambuilding. Si in plus, chiar firmele de team building spun clar ca cei care cred ca un teambuilding este doar o iesire de voie buna si distractie cu colegii, nu au inteles nimic din ceea ce presupun aceasta activitate! In fine, la mine in companie exista multe fete singure, cu care am fost cu multi ani in urma coleg de stagiu: erau fete frumoase, proaspete absolvente, pline de viata. Acum sunt nemaritate, acre si obosite si repeta tot timpul: nu am timp de o relatie, sunt f. ocupata cu serviciul. Asta se si urmareste, sa-ti dedici inreaga viata si energie ptr. companie! Este nebunia absoluta, capitalismul cel mai salbatic, omul e doar ceva dispensabil si inlocuibil, o simpla piesa de schimb ptr. marii patroni: "la usa asteapta 100 de insi daca pleci".Cunoscuta fraza, nu-i asa?
Inca odata, pacat, pacat, pacat! Era o papusa de fata, trebuia sa aibe familie si copii nu sa crape pentru a-i imbogatii pe niste oameni lipsiti de scrupule! Si cred ca o mica vina a avut-o si ea: trebuia sa zica NU si DESTUL! Serviciu putea gasi in alta parte!
Bunul Dumnezeu sa o odihneasca!

Am lucrat timp de 3 ani jumatate (2001-2004), ca receptionera intr-un hotel de o stea. Atributii pe langa cele ce tineau de receptie, nementionate in contractul de munca, mai erau de: dat zapada din fata hotelului, carat navete pentru bar, gatit pentru zilele de nastere ale cunostintelor sefilor, servit la masa, spalat vase dupa petreceri, spalat pe jos la parterul hotelului, schimbat lenjerii si curatenie in camere - daca erau cameristele plecate, pentru a mai face un ban in plus pentru "sefa", etc.

Primele patru luni, programul a fost de 24 cu 24 (pt ca sefa de receptie era "bolnava" si "nu ne permiteam sa mai angajam pe cineva"). Apoi am trecut la program de 24 cu 48. Numai ca, din varii motive, programul de 24 a devenit foarte repede program de 30 si chiar 36 de ore si automat au scazut orele libere. Zilele libere, chiar si pe motive de sanatate, trebuiau negociate. (Cu alte cuvinte, daca mi se facea rau cand eram la servici, trebuia sa fi anuntat deja cu macar 3 zile in urma - de parca putem sa prezic acest lucru.) De asemenea, daca eram in concediu de odihna sau in ziua mea libera si eram chemata la serviciu obligatoriu, pentru diverse motive.

Din cauza oboselii si a frustrarilor interioare pe tema abuzurilor venite de la fiecare superior ierarhic, organismul meu claca treptat si eu nu realizam acest lucru. Credeam ca era doar o perioada de oboseala.

Nu ma credea nimeni ca ma simteam rau, desi am fost luata cu ambulanta la spital, de cateva ori si de la locul de munca. La endoscopie s-a descoperit ca aveam un inceput de ulcer si colecistita cronica. Analizele suplimentare, efectuate la indicatiile medicului de garda, au dovedit faptul ca mai sufeream si de o pielonefrita cronica (din cauza frigului de la locul de munca).

In urmatoarea jumatate de an, am continuat sa lucrez si am incercat sa ma tratez si aveam o farmacie ambulanta pe post de poseta. Ajunsesem la 45 de kg (1.62m) si n-am reusit decat sa persist in oboseala, sa-mi agravez bolile, sa nu pot manca mai nimic si starea mea psihica mergea usor spre depresie. Asfel am ajuns si la medicul psihiatru, care m-a diagnosticat cu sindrom de oboseala cronica.

Mi-am depus cv-ul la o alta firma, pe post de Marketing Manager, am fost chemata la interviu si angajata. Din pacate, nu s-au terminat toate aici. Desi incepusem sa am din nou o viata normala. Persistau durerile de spate si am mers la control. Am descoperit dupa radiografii si apoi un RMN, hernie de disc L4-L5 (care a fost provocata de prea mult stat in picioare in cele "24h" de munca la hotel).

A fost o greseala din partea mea sa accept atatea umilinte si sa imi pun sanatatea in pericol pe termen lung. A fost o greseala sa lucrez in acel loc.

In tot acest timp m-am considerat prea slaba si sensibila din nastere. Abia cand am vazut cati au fost si cati mai sunt inca in situatii similare am inteles ce-a fost cu mine.

Ii multumesc lui Dumnezeu ca mi-a dat putere sa trec peste toate si sa fiu un om normal, din nou!