Andrei Vacaru: Real Estate & Business Solutions: Real Estate

Dezambiguitatea crizei si inima mea

26 noiembrie 2008, ora 11:14 | 2.038 afisari | in Real Estate, Lifestyle
Aboneaza-te la: RSS   Trimite prin: LinkedIn
necker Cube.jpg
Daca ne uitam la cubul din imagine - cubul Necker -, suficient de mult, o sa vedem ca isi schimba pozitia: orientarea cubului devine alta, iar plasarea lui in spatiu depinde de ceea ce vedem. Pentru ca sunt doua moduri de a vedea: ceea ce vede ochiul si ceea ce vede creierul. In NLP se spune ca "Harta nu-i tot una cu terenul".
Ce vede ochiul nu se schimba. Cu particularitatea ca, in cazul petei albe, - locul unde nervul optic pleaca din retina - datorita lipsei celulor vizuale, OCHIUL NU VEDE. Adica acum cand cititi acest text, fiziologic, ar trebui sa nu vedeti o parte din ecran. Si chiar nu vedeti. Daca va apropiati mai mult de ecran veti constata ca sunt parti din acesta care dispar. Si, in acest caz cum de avem o imagine completa? Creierul compenseaza, presupunand, cu ceea ce este in jur. Totusi, nu vedem alta imagine: este tot un cub.
Ceea ce se schimba este ceea ce vede creierul de fiecare data. Si, in anumite conditii, acesta produce rezultate cu un grad mare de ambiguitate. Mai mult, daca privim textul din imaginea urmatoare, ochiul vede literele CHINH. Ce cititi dvs? Pentru ca alaturarea de litere in ordinea asta nu are nici o logica, creierul produce compromisuri si citeste CHINA. Nu-i asa?
china
china

Ce legatura are acest lucru cu criza?
In cartea "In cautarea fericirii", Daniel Gilbert explica cum frecventa, contextul si caracterul recent sunt deosebit de importante in explicarea si indepartarea ambiguitatii. Am vrut sa ajung in acest punct deoarece, urmarind spectacolul care ni se ofera referitor la criza in care am intrat, eu, si cred ca si dumneavoastra, devenim din ce in ce mai derutati. Sunt stiri, fapte sau persoane cu care intram in contact si care ne imprima o anumita imagine, diferita de a celorlalti, unica, referitoare la criza mondiala in care se spune ca suntem. Produsul creierului nostru, daca ii asociem si emotia corespunzatoare (frica de a nu ramane fara loc de munca, furia pe guvernanti, frustarea ca am fost furati, etc) poate deveni suficient de toxic ca sa produca actiuni si decizii pe care sa le regretam mai tarziu.

Sa le luam pe rand:
1. Contextul: Pentru ca ceea ce ne intereseaza in aceste momente este venitul, fapte obiective arata ca nu toate persoanele isi pierd locul de munca. Sunt insa si persoane care raman fara job. In acelasi context, ce face diferenta? Exista firme care falimenteaza si altele care se dezvolta. Ce face diferenta? Exista persoane care in momente de criza se imbogatesc, altele devin sarace. Care este diferenta? Raspunsul care l-am gasit aici cu ajutorul lui Nik Halik este acela ca, in perioadele de criza, bogatiile trec de la cei needucati financiar la cei care au optiuni si educatie financiara solida. Cel putin acesta este raspunsul care convine creierului meu.
2. Frecventa: Daca luam in calcul repetarea crizei in care ne aflam, se spune ca ultima a fost in 1929. Pe atunci nu stiu cati dintre noi existau. De aceea, pentru a gasi o modalitate de a preveni ambiguitatea cu ajutorul frecventei, va rog sa deschideti televizorul, dati pe un post de stiri si numarati frecventa cu care vi se ofera, gratuit, cuvantul CRIZA si stirile negative referitoare la ea. Aceasta frecventa este cea care determina, ca la reclama, o imagine. Daca deciziile pe care le luam au la baza acea imagine, ei si-au atins scopul iar dumneavoastra pierdeti.
3. Caracterul recent: Eliminand contextul si frecventa informatiei cu care suntem bombardati, care este elementul recent, referitor la criza, cu care v-ati intalnit? Daca ceea ce vi s-a intamplat este somajul, decizia trebuie luata in functie de acest eveniment. Daca nu, gasiti acest eveniment recent si care este caracterul sau. Si actionati in functie de acesta.

In afara de ambiguitate, sunt trei lucruri care ma distrug, in mod frecvent: sa ma compar, sa judec (sa dau verdicte) si sa presupun. Pentru ca acestea coboara din ochi si creier in inima si devin emotional si subiectiv.

Respect, Andrei.
Comentariile acestui material
 
Numele complet:*
ex: Ion Popescu
Adresa de email:*
Site personal:
ex: http://www.dailybusiness.ro/
Comentariul tau:*
ATENTIE! Camp obligatoriu.
 
 
 
Andrei a spus:
26/11/2008 22:24
Azi am fost intrebat ce treaba are ce am scris mai sus cu real estate. pai simplu.
Sa zicem ca am vandut un apartament cu 2 camere si vreau sa ma mut la 3 camere. Am 60.000 de euro si trebuie sa iau o decizie. Ce fac? (Ce urmeaza este un model!)
1. Contextul: preturile scad, creditele sunt scumpe, nu ma pricep la imobiliare. Atunci caut solutii astfel incat sa gasesc un apartament cu 3 camere la 60000 de euro. Gasesc? Sigur. Sunt oferte cu apartamente la mansarda cu acest pret.
2. Frecventa: Se cauta apartamentele la mansada? Nu stiu, dar vad pe site-ul agentiilor ca apar si dispar. Caut pe net sau vizitez mai multe apartamente. Apelez la o agentie.
3. Caracterul recent: Ce a vandut acea agentie recent? 3 apartamente la mansarda si un teren. Imi spune asta ceva? Sigur. Pot lua decizia de a cumpara unul? Cat costa? Imi raman si bani de mobila! Atunci, de ce nu?

In acest caz, unde este criza?

Respect,
Andrei.
 
BlacKat a spus:
04/12/2008 17:40
Stimate domn, articolul dvs se bazeaza pe o premisa la fel de falsa ca si aceea care spune ca, daca nu stiu sa cint la vioara, s-ar cuveni sa nu-mi dau cu parerea daca se cinta fals. Dar sa reiau pe rind argumentele dvs referitoare la imobiliare, incercind sa va arat ca tot ceea ce aduceti ca pseudo-argumente poate fi rasturnat:
1. Contextul: daca observ ca, dupa un an de stagnare, preturile in ultimele luni au tot scazut, ar fi logic sa presupun ca, daca voi mai avea rabdare inca trei luni s-ar putea sa cumpar la un pret mai bun decit cel din prezent. Ergo: pun cei 60 000 in banci (ii impart in doua depozite, ca sa poata fi ambele garantate) si astept.
2. Frecventa: ma informez, iau personal legatura cu cei care doresc sa vinda, pentru a aproxima care e cantitatea de disperare din piata (joc la cacialma adica, si ofer preturi cu zeci de procente mai mici decit cele cerute, ca sa vad cita foame de bani exista in piata). NU apelelez la agentii pt ca e de presupus ca, pe o piata in cadere, in care nu mai exista prea multe tranzactii, s-ar putea ca foamea lor de comision sa fie mai mare decit nepriceperea mea in imo. Ma felicit ca am bani si ASTEPT. Faptul ca vinzatorii sint dispusi sa negocieze la preturile oferite de mine imi intaresc impresia de la pctul 1 ca in citeva luni preturile vor scadea si mai mult.
3. Caracterul recent: n-am cum sa verific ce a vindut acea agentie decit daca il cunosc personal pe notarul care le face contractele, asa ca nu dau doi bani pe reclama lor. Oricum, de la 1 si 2 m-am convins deja ca piata e in cadere, asa ca mai astept putin.
S-ar putea ca dupa 3-6 luni (in care imi pot plati lejer chiria si cu ajutorul dobinzii de la banca fericita ca am vrut sa-mi fac un depozit), sa cumpar 2 (doua) apartamente de 3 camere, sau 1 de 3 si unul de 2, dintre care unul sa fie folosit de mine personal, iar pe cel de al doilea sa il dau in chirie, pt a ma elibera si mai mult de presiunea crizei. Sounds good?
 
Andrei a spus:
04/12/2008 19:05
@BlacKat Q.E.D. Deci este un mod de analiza care functioneaza pentru a lua o decizie corecta. Suna bine!
 
Andrei Vacaru
iMONDO Imobiliare Timisoara
Andrei Vacaru
Am ales libera initiativa si am infiintat agentia imobiliara iMONDO din Timisoara cu scopul de a face o... vezi profilul »
Categoriile blogului
Arhiva blogului
KeyJobs - Job-uri premium
portal sustinut de adevolution
Duminica, 17 Noiembrie 2019, 20:20
Alegeti frecventa cu care doriti sa primiti newsletterul:
Adresa dvs. de email:
Abonati-va la newsletter