Dorin Victor Vasile: Psihologie si psihoterapie: Lifestyle

Stiti sa visati? (2)

31 august 2008, ora 19:06 | 4.934 afisari | in Lifestyle
Aboneaza-te la: RSS   Trimite prin: LinkedIn
Reveriile sau visele de zi pot fi folosite - dupa cum spuneam intr-un posting de mai devreme - ca un instrument pentru auto-optimizare, pentru auto-motivare. Exista chiar psihoterapii full-version care se bazeaza pe reverii si imagerie dirijata. Psihoterapia catatim-imaginativa de exemplu.

Insa acum as vrea sa vorbesc despre o alta utilizare terapeutica a fanteziilor cu ajutorul filmelor. Da, ati citit bine, despre filme este vorba. Despre utilizarea fictiunii ca instrument clinic.

Un numar din ce in ce mai mare de psihoterapeuti recomanda ocazional cate un film pacientilor lor.

Filmul ca varianta "alternativa", moderna de biblioterapie, care sa provoace acea "cautare transderivationala" de care vorbesc Bandler si Grinder pe ici, pe colo. In spatele expresiei exotic-bombastice de mai devreme se ascunde o realitate banala: in fiecare film ne cautam de fapt pe noi insine, cu problemele, conflictele si solutiile noastre.

Filmul potrivit, la momentul potrivit poate sa completeze fericit sesiunile de psihoterapie, sa faciliteze intelegerea, cautarea solutiilor, schimbarea. Filmul furnizeaza si completeaza modele, ofera inspiratie si speranta.

Deasemenea ii transmite celui care il vede mesajul ca nu este singur, ca problema lui nu este unica, iar atunci cand altii s-au confruntat cu situatii similare au gasit solutii. Este un mesaj important.

Fictiunea ca instrument terapeutic nu este o idee noua. Incepand din anii 1930 un terapeut mai nonconformist pe nume William C. Menninger utiliza in terapie diferite forme de fictiune, povestiri, poezie, romane. Filmul utilizat in psihoterapie devine astfel doar o continuare fireasca a acestei idei, fiind dupa cum spuneam doar o varianta mai accesibila si mai usor de acceptat de biblioterapie. Intr-o lume in miscare care nu mai are rabdare sa citeasca.

Exista chiar si utilizari "formative" ale filmului in psihoterapie.

Anul acesta, aflandu-ma intr-o mica sesiune de hoinareala terapeutica am ajuns si pe la Universitatea Sigmund Freud din Viena unde am avut ocazia sa stau putin de vorba cu dl. Alfred Pritz, rectorul universitatii. N-am rezistat tentatiei si l-am intrebat care este cea mai apreciata activitate din universitate. Mi-a raspuns zambind ca proiectiile de film. Proiectii urmate de discutii, analize, interpretari si eventuale strategii terapeutice despre filmul respectiv intre studenti si psihoterapeuti cu experienta.

E o idee generoasa care ar merita "clonata" si pe la noi. Videoproiectoarele s-au ieftinit. Ar mai ramane sa gasesc o sala si - mai ales - un public dispus sa inlocuiasca popcornul cu tehnici psihoterapeutice :-)


Dorin Victor Vasile
www.psihoterapie.net
Comentariile acestui material
 
Numele complet:*
ex: Ion Popescu
Adresa de email:*
Site personal:
ex: http://www.dailybusiness.ro/
Comentariul tau:*
ATENTIE! Camp obligatoriu.
 
 
 
Arina a spus:
31/08/2008 19:59
:) asa curand, nu m-am asteptat sa apara!
M-am bucurat sa citesc: "Stiti sa visati? (2)".
ĪNTR-ADEVAR "e o idee generoasa care ar merita clonata si pe la noi".
 
Alex a spus:
01/09/2008 14:06
Poate ne oferiti si unele exemple de filme care s-ar potrivi anumitor, sa zicem, tulburari de personalitate - schizoid, paranoid, etc. Ar fi interesant... Si daca filmul NU are happy end? Si DACA gusturile clientului/pacientului nu corespund cu realizarea efectiva a filmului (regie, scenografie, scenariu)? Oricum, f. interesant.
 
01/09/2008 19:24
@alex:

pot sa va dau cateva exemple concrete, daca doriti. Am recomandat la un moment dat unei persoane nemultumite de "hipersensibilitatea" ei sa vada filmul "Equilibrium". Intr-un viitor utopic oamenilor le este interzis prin lege sa aiba emotii pentru ca asta creaza probleme sociale (criminalitate, etc). Exista o politie a emotiilor care vegheaza ca oamenii sa ia medicamentele obligatorii care suprima emotiile. Pot doar sa va spun ca dupa ce a vazut acest film persoana de care va spuneam si-a vazut propria emotionalitate intr-o alta lumina.

Un alt exemplu: unei doamne cu comportament co-dependent, care nu putea accepta ideea de a-si parasi sotul abuziv (dar isi dorea asta) i-am sugerat sa vada "Titanicul", fara alte explicatii. A rezonat exact cu acele scene din film care descriu un personaj cu probleme similare cu ale ei si astfel si-a clarificat mai usor ceea ce avea de facut.

Ma bucur ca exista interes pentru aceasta idee, am sa revin intr-un posting viitor cu alte exemple de "cinematerapie" si eventual biblioterapie.

Si apropos de tulburari de comportament, v-a placut filmul "Spider"? :-)
 
Dorin Victor Vasile
Psiholog - psihoterapeut
Dorin Victor Vasile
psiholog clinician specialist - psihoterapeut Pot fi contactat la [email protected] sau in... vezi profilul »
Categoriile blogului
Arhiva blogului
KeyJobs - Job-uri premium
portal sustinut de adevolution
Marti, 12 Noiembrie 2019, 08:43
Alegeti frecventa cu care doriti sa primiti newsletterul:
Adresa dvs. de email:
Abonati-va la newsletter