In momentul in
care ne adresam unui medic pentru un tratament, o facem convinsi ca, la finalul
intalnirii sau la finalul tratamentului, vom obtine starea de sanatate dorita. Ceea
ce, in marea majoritate a cazurilor, se si intâmpla, din fericire. Exista, totusi,
o categorie de persoane pentru care lucrurile nu merg chiar atât de bine si
pentru care contactul cu sistemul medical se transforma intr-un veritabil cosmar.
Acele persoane pot fi victimele mai multor tipuri de
erori medicale, tratamente stabilite gresit, erori in timpul operatiilor
chirurgicale, transfuzii gresite de sânge, obiecte uitate in trupul
pacientului, boli contactate chiar in spital, etc. Pretul platit de acel pacient
pentru aceste greseli medicale incepe de la o simpla cicatrice, durere sau
chiar pierderea unui organ si pina la dezabilitati temporare/permanente si
chiar deces.
Urmeaza perioada de recuperare fizico-psihologica a
pacientului, care poate fi lunga si anevoioasa. Uneori recuperarea necesita
internari repetate, alte interventii chirurgicale, care il pun pe om in situatia
pierderii locului de munca, a generarii de suferinta indelunga atât lui, cât si
familiei.
Si atunci intra in scena polita de asigurare pentru raspundere
profesionala, sau, cum este mai cunoscuta, polita de malpraxis. Intra in scena
avocatul. Si instanta de judecata.
Si mai intra, de cele mai multe ori, o polita de
asigurare de o valoare prea mica pentru a acoperi daunele produse si
solicitate. Deoarece, de cele mai multe ori, personalul sanitar incheie cea mai
mica asigurare de malpraxis; in acest caz se despagubeste numai costul privind
operatia necesara in cazul in care pacientul a avut parte de prejudicii,
neacoperindu-se si prejudiciile morale si cheltuielile de judecata, ignorând
astfel riscul la care se supun in practica medicala.
Pagubele materiale reprezinta doar contravaloarea
medicamentelor si spitalizarea, care, in România, au valori mici si pentru care
nimeni nu a facut un calcul real. Dauna morala reprezinta despagubirile cerute,
intrucât boala s-a prelungit ori bolnavul nu si-a mai putut desfasura activitatile
in mod normal ori i-a produs invaliditate temporara sau definitiva.
Primele de asigurare sunt relativ mici, mergand de la 15
pâna la 150 de euro, in cazul chirurgilor. Sumele asigurate, pe care firma de
asigurari trebuie sa le plateasca celor vatamati, variaza si ele, intre 20.000 si 150.000 de euro (in cazul chirurgilor).
Asa incât, alaturi de personalul sanitar, este chemata in
instanta si unitatea medicala.
Recent a fost pronuntata o decizie extrem de importanta, extrem
de folositoare ca jurisprudenta in dosare similare.
Astfel, Curtea de Apel Bucuresti a hotarât ca spitalele raspund
solidar cu medicii angajati in cadrul lor pentru calitatea actului medical
precum ?i pentru culpa medicala.
In speta, spitalul a fost obligat la plata daunelor
materiale si morale catre partea vatamata retinandu-se ca „medicul a procedat
pe de o parte incorect, din punct de vedere al procedeului defectuos de sutura,
din rapoartele de expertiza medico-legale efectuate in cauza (…) rezultand ca
fistula recto-vaginala a fost cauzata de modalitatea de aplicare a firului de
sutura care a inclus si rectul, iar pe de alta parte, acesta nu a procedat
conform regulilor prevazute pentru asistenta medicala a bolnavilor la
externare, aceea de a efectua un control inainte de a permite externarea par?ii
civile. In acest sens, Comisia Superioara Medico-Legala din cadrul INML a
constatat ca inculpatul nu a exercitat o supraveghere atenta, eficienta a
pacientei, in foaia de observatie nefiind consemnata nici o examinare locala la
externare, dupa na?tere, acest fapt constituind o eroare de conduita medicala.
Ca atare, inculpatul a actionat gresit nu numai din punct de vedere terapeutic,
domeniu in care isi pastreaza independen?a conform dispozitiilor legale, ci si
prin nerespectarea normelor si procedurilor cu privire la pacientii internati,
adica in calitatea sa de angajat al spitalului.”
Astfel, din interpretarea dispozitiilor Legii nr. 3/1978 in
vigoare la data comiterii faptei (art. 30, 58, 71, 77) rezulta ca „medicul raspunde
de calitatea asistentei medicale acordate si are obligatia sa asigure asistenta
medicala permanenta a bolnavilor pe care ii are in ingrijire, iar spitalul
aplica tratamentul medical complet – curativ, preventiv si de recuperare –
individualizat si diferentiat in raport de starea bolnavului, natura si stadiul
evolutiv al bolii, neexistand practic o delimitare intre atributiile medicului
si cele ale spitalului ca entitate juridica. Din succesiunea de dispozitii
legale privind organizarea si functionarea spitalelor rezulta ca atat la data
comiterii faptei cat si in prezent unitatile spitalicesti raspund pentru calitatea
actului medical precum si pentru culpa medicala. In acest sens, dispozitiile
art. 4 din Legea 146/1999 privind organizarea, functionarea si finantarea
spitalelor nu pot suferi interpretare: “Spitalul raspunde, potrivit legii, pentru
prejudicii cauzate pacientilor, inclusiv din culpa medicala, stabilite de catre
organele competente”. De asemenea, potrivit art. 168 al. 2 din Legea 95/2006,
ulterioare Legii 270/2003, „Spitalul raspunde, in conditiile legii, pentru
calitatea actului medical, pentru respectarea condi?iilor de cazare, igiena,
alimentatie si de prevenire a infectiilor nozocomiale, precum si pentru
acoperirea prejudiciilor cauzate pacientilor”.
Totodata, Curtea a apreciat ca nici art. 642 alin. 2 ?i 3 din Legea 95/2006
in care se arata ca personalul medical raspunde civil pentru
prejudiciile produse din eroare, care includ si neglijenta, imprudenta sau
cunostinte medicale insuficiente in exercitarea profesiunii, prin acte
individuale in cadrul procedurilor de preventie, diagnostic sau tratament;
Personalul medical raspunde civil si pentru prejudiciile ce decurg din
nerespectarea reglementarilor prezentului titlu privind confidentialitatea,
consimtamantul informat si obligativitatea acordarii asistentei medicale „nu exclude raspunderea spitalului ca
parte responsabila civilmente, ci instituie independenta prescriptiilor
medicale ale personalului medical (de altfel, existenta si la momentul
comiterii faptei) si raspunderea pentru prejudiciile pe care acesta le cauzeaza,
fara a exclude in mod expres raspunderea spitalului ca si comitent si fara a
exclude in mod expres calitatea de prepus a medicului.” (…) „Medicul actioneaza
ca prepus, in acele situatii in care este pusa in discutie indeplinirea ori neindeplinirea
unor indatoriri de serviciu care, chiar daca nu sunt straine de asistenta
medicala, sunt stabilite prin regulamente savarsite independent de natura
tratamentului prescris, cum ar fi de exemplu efectuarea vizitelor si
contravizitelor, iar in spe?a, nesupravegherea eficienta a lehuzei in perioada
post-partum imediata si tardiva in sectia de obstetrica-ginecologie. (…) In
aceste conditii, inculpatul a actionat incorect din punct de vedere al
tratamentului aplicat, dar si prin nerespectarea regulilor de acordare a
asistentei medicale pacientilor internati in spital, in calitate de angajat si
prepus al acestuia, provocand un prejudiciu partii civile, situatie in care
sunt incidente dispozi?iile art. 1000 al. 3 Cod civil ( s.n. – art. 1373 din actualul Cod Civil),
iar potrivit dispozitiilor legale in vigoare atat la data comiterii
infractiunii cat si in prezent, expuse anterior, spitalul raspunde pentru
prejudiciile cauzate pacientilor de catre medici.” (Decizia penala nr. 200 din 2 februarie 2012
pronuntata in recurs de Sec?ia I-a penala, cauze penale cu minori si de familie
a Cur?ii de Apel Bucuresti avand ca obiect vatamarea corporala din culpa/art.
184 C.P., judecatori: Mariana Constantinescu, Raluca Morosanu si Stan
Mustata)
Desi victimele care actioneaza in justitie pentru a fi
despagubite sunt privite de catre medici si asiguratori drept persoane aflate in
cautarea unor castiguri materiale fabuloase, realitatea este ca acea persoana a
fost vatamata nu intr-un accident, ci ca urmare a actiunilor unui specialist,
actiuni care nu s-au ridicat la gradul de profesionalism cerut.
Iar greseala intotdeauna se plateste. Mai ales greseala
care provoaca altuia suferinta.
Surse
bibliografice:
1.
Decizia penala nr. 200 din
2 februarie 2012, publicata pe site-ul www.juridice.ro , accesat la data de
06.09.2012
2. COSTACHE, Mihai –
Malpraxisul medical vazut prin ochii unui avocat, 2012, www.juridice.ro
Horea Bortan: Implicarea juridicului in toate aspectele vietii economice si personale: Juridic
Malpraxis medical si despagubiri. Decizie importanta a Curtii de Apel Bucuresti
07 septembrie 2012, ora 04:45 | 2.682 afisari | in Juridic
Comentariile acestui material
[+] Adauga comentariul tau (niciun comentariu publicat)
Numele complet:*
ex: Ion Popescu
Adresa de email:*
ex: [email protected]
Site personal:
ex: http://www.dailybusiness.ro/
Comentariul tau:*
ATENTIE! Camp obligatoriu.
Trimite Comentariul
Horea Bortan
Avocat titular
Cabinetul de Avocat Horea Andrei Bortan ofera clientilor servicii de consultanta in domeniul: - dreptului... vezi profilul »
Categoriile blogului
- Juridic: 4 insemnari
Arhiva blogului
- Septembrie 2012: 1 insemnare
- Iulie 2012: 2 insemnari
- Decembrie 2010: 1 insemnare