Marius Balasoiu: Training & HR: Lifestyle

Dragoste cu contrabas

24 octombrie 2009, ora 22:52 | 3.915 afisari | in Lifestyle
Aboneaza-te la: RSS   Trimite prin: LinkedIn
jemoi.jpg
Azi am vazut ce inseamna sa faci dragoste cu un contrabas. E uluitor ce poate face un maestru dintr-un dulap de lemn cu grif si cu ceva fire de metal intinse pe burta instrumentului.

Am fost la concertul lui Chick Corea. Ziua a doua a festivalului de jazz. Sala Palatului. Lume multa. Lume buna. De mult n-am mai vazut atata lume la o seara de jazz. Si, dupa oarece minute de asteptare (putine, nu era de mentionat musai), au aparut.

Chick, Stanley Clarke si Lenny White. Adica o noua trupa de jazz: Corea, Clarke & White. Stanley la contrabas. White la tobe. OK, Chick e un monstru. Il stim cu totii de atatia ani si cei care il descopera abia acum isi dau seama pe loc ca e un monstru. In cel mai bun sens al cuvantului. Isi depaseste limitele pe care tot el si le-a impus si pare sa-si caute in muzica lui intelesuri noi si sensuri necunoscute pana acum. In seara asta l-am vazut masand coardele pianului. Parca il resuscita. Pur si simplu canta cu o mana in pian si cu una pe pian. L-am vazut relaxat si deasupra salii...deschizand robinetul cu muzica buna peste oamenii din sala. Dar l-am mai vazut si asa o sa fie pana la capatul zilelor lui (sper sa-l tina bunul Dumnezeu inca mult timp printre noi, sa ne incante).

Dar pe Stanley nu l-am mai vazut pana acum. E prima data cand vad pe cineva intrand in transa muzicii pe care o produce atat de mult incat sigur a atins tantra. A avut orgasm de placerea facerii sale. M-am tot gandit cum sa pun asta in cuvinte si nu intra. A folosit un contrabas clasic ca: instrument de percutie (ceva intre bongos si darabana), mandolina, chitara clasica, iubita, chitara de rocker imbatat de solo-uri rele, icoana, harpa, violoncel si probabil ca daca nu se termina concertul ar fi facut si altele cu contrabasul ala. Ii vorbea. Il mangaia si apoi il pleznea ca in filmele de dragoste cine-verite. La un moment dat si-a uns arcusul cu tandretea cu care si-ar fi mangaiat copilul. Apoi s-a bestializat in solo-uri care pe mine unul m-au facut sa plang, sa rad, sa ma infurii si sa ma uit mirat in sus. Sa caut locul din care ii venea inspiratia. Dar tot ce facea se intampla atat de natural si de firesc incat parea doar sa respire. Si sa zambeasca larg la Chick.

Lenny s-a incalzit greu si parea sa fie doar baiatul de la tobe. La un moment dat l-a inghiontit Chick. Din priviri. I-a zis ceva de genul "le arati si tu cam despre ce e vorba". Si iar am vazut ceva in premiera. Toate obiectele din jurul lui, cu membrana sau de metal, au inceput sa se miste 3D. Parea sa se fi trezit si sa-si fi adus aminte cam ce era acolo. S-a inaltat la altitudinea celorlalti doi.

Contrabasul este un instrument mare. Stanley l-a facut sa dispara in el. Sa para o parte a corpului lui si sa fie ca un fel de bagheta magica. Nu, ca o a treia mana...Sau si mai corect, ca si cand ar fi fost sufletul lui Stanley scos la iveala pentru oamenii care venisera sa-l asculte. Si pot sa va spun ceva, voua celor ce n-ati fost in seara asta in Sala Palatului: Stanley Clarke are un suflet minunat, muzical si cromatic, in care s-au strans talentul tuturor stramosilor sai din America si Africa. Daca aveti vreodata curajul sa intrati in transa muzicii lui sa nu ezitati. O sa va acopere tot ce doare cu sunete care sa va faca sa traiti ceea ce traieste el: muzica la superlativul absolut.
Comentariile acestui material
 
Numele complet:*
ex: Ion Popescu
Adresa de email:*
Site personal:
ex: http://www.dailybusiness.ro/
Comentariul tau:*
ATENTIE! Camp obligatoriu.
 
 
 
claudia pal a spus:
26/10/2009 15:07
Probabil ca este singura forma de dragoste ce nu- ti ofera deziluzie.Si cand te gandesti cat de putin iti cere!
Atentie doar,nimic altceva.Poti atinge usor aceasta forma de dragoste, apasand fie si numai un buton, daca nu reusesti sa ajungi fizic in acea sala.Dar noi, noi ce facem?
Nu ne oprim prea des asupra acestei forme de dragoste si cautam o alta,investind la maximum ,angrenand toate resursele in ideea ca poate o facem sa poposeasca si pe la noi.
Si vine finalul care denota ca s-a investit numai de catre o parte,cealalta nu are a face cu trairea.Asa ca iarasi iti cauti resursele, cele care au mai ramas,putine dupa constatare, incercand sa treci peste situatie,ce a fost creata chiar de tine.
Pe cand dragostea pentru sunete nu-ti cere prea mult si e mereu acolo cand ai nevoie,ba mai mult, de fiecare data trairea este alta.Problema poate vine din cauza ca nu stim unde sa ne canalizam energia pentru a putea sa ne incarcam cu o alta,una pozitiva ar trebui.
Desigur dragostea aceasta nu ar trebui sa o excluda pe cealalta,dar daca ne-am opri sa o gustam mai des, poate ca nevoia ar fi simtita la un alt nivel.
 
Ana Glavce a spus:
27/10/2009 09:22
Iubim muzica insasi sau iubim limbajul universal care ne ajuta sa recompunem si retraim emotii, sentimente, locuri, oameni? Sau sa acoperim dureri, cum spune autorul. Daca n-am avea ce retrai sau visa oare am mai putea iubi muzica la fel?
Oare omul capabil sa "faca dragoste cu un instrument", ar mai putea face asta daca n-ar cunoaste deja miscarile si emotiile dragostei si suferintei reale?
Oare o insiruire de note - oricat de elaborate - sau tehnica manuirii unui instrument - oricat de rafinata - ar ajunge pentru a ne face sa simtim muzica si nu doar sa o ascultam cu placere?
Cred ca dragostea pentru muzica iti cere de fapt extrem de mult: curajul de a cunoaste, recunoaste si trai toate formele de dragoste ce ni se infatiseaza noua, oamenilor. Evident, impreuna cu durerile care le insotesc. Altfel raman doar sunete.
Frumoasa cronica de concert!
 
Marius Balasoiu
Managing Partner, ForPeople
Marius Balasoiu
ForPeople este o companie romaneasca de training si servicii HR lansata in aprilie 2007, cu cifra de... vezi profilul »
Categoriile blogului
Arhiva blogului
KeyJobs - Job-uri premium
portal sustinut de adevolution
Marti, 09 August 2022, 17:11
Alegeti frecventa cu care doriti sa primiti newsletterul:
Adresa dvs. de email:
Abonati-va la newsletter