As incepe cu PUNCTUALITATEA care prima regula a unei intalniri business.
Prima intalnire cu un viitor partener de afaceri (sau cu viitorul angajator) e foarte importanta, indiferent ce spun optimistii aceasta stabileste continuarea sau intreruperea relatiilor. A doua sansa nu va fi niciodata la fel, a doua sansa e o sansa de calitate inferioara, bine ar fi sa nu ajungem sa-i gustam amarul datorita unei intarzieri. Odata stabilita ora pentru intalnire aceasta trebuie respectata. Pentru cazuri absolut exceptionale se pot accepta intarzieri de maxim 5 minute (dar si acestea costa- se regasesc in negocierea pretului , a conditiilor contractuale sau a pachetului salarial - dupa caz)
Cine intazie de obicei ?! Evident needucatii, nesimtiti sau infatuatii . Pot fi si 3 in 1 , nu e musai sa-i regasim separat ! La pachetul 2 in 1 sau 3 in 1 de mai sus se adauga si diferite arome care ofera imaginea de ansamblu a ipochimenului. Cele mai pregnante arome sunt :
Diva business - diva business are poseta de 3000 de euro dar incurca evoluatul cu evaluatul, are Blackberry dar il nu stie sa-l utilizeze, are bijuterii si scoate perle pe gura, are bani dar n-are sapte ani de-acasa. Diva business se considera, in mod automat, si femeie fatala, eleganta, stilata, cultivata. Asa ca va intarzia deliberat, peste 15-20 de minute pentru ca doar disperatele vin mai inainte sau la fix la intalniri. E atat de pretioasa incat timpul tau nu mai valoreaza doi bani , daca vrei sa ai privilegiul sa o intalnesti trebuie sa astepti...Daca n-o astepti si pleci dupa primele 5 minute, trecute peste ora fixata, inseamna ca esti mojic, nu stii s-o apreciezi la adevarata ei valoare si , oricum, tu ai pierdut...
Saritorul de etape - datorita conjuncturii favorabile a ajuns, sarind anumite etape si lipsindu-se astfel de experienta si invataturile de rigoare, sa ocupe un post ce are in titulatura ' manager ' . El, managerul, isi permite orice ; daca vrei sa-l intalnesti trebuie sa meriti, trebuie sa suferi, sa constientizezi puternic diferenta dintre plenitudinea sa intelectualo-sociala si nimicnicia ta de aspirant la un job in firma sa (nu-i a lui , e a actionarilor,dar ce conteaza ?!) sau la o colaborare cu El. La bunicii mei , la tara, conglomeratul acesta se numeste neamprostenie ; aici in Bucuresti se numeste " tactica de pre-negociere " (sic !). Intarzierea medie : 20 minute.
Proprietarul de firma - inainte de '90 era militian sau valutist, cu banii strasi (ca nu-i putea cheltui de frica legii 18 ) si-a deschis un butic, apoi a cumparat o cooperativa dezafectata, iote-asa intra in imobiliare si iesi dupa fro' 5 ani milionar ('" in euro ca doar nu in lei, astia' s pentru zoo, hahaha "). Intarzie pentru ca nu-i in stare sa se organizeze. Dar te suna din 20 in 20 de minute sa-ti spuna ca ajunge in 5 minute...
Imbecilul - isi aminteste cu 30 de minute inainte ca are o inalnire in celalalt capat al orasului, cauta disperat hartiuta cu numele si adresa, o gaseste dupa 30 de minute, e constient ca nu va mai ajunge la timp la intalnire dar se gandeste (scuzati antagonismul) ca poate intazie si celalalt. Nu suna sa anunte ca intazie pentru ca " nu i-a trecut prin cap ".
Toti intaziem la un moment dat, toti suntem pusi in situatia de a ne scuza pentru o intaziere penibila ,dar cati dintre noi chiar consideram un pacat acea intaziere?! La urma urmei ce sunt 10 minute ?! Britanicii au raspuns la aceasta intrebare in cifre : in Marea Britanie, in 10 minute se nasc 12 bebelusi, au loc 8 accidente rutiere si 3.804 de persoane se urca la bordul unui avion. In lume, in acest rastimp, s-a calculat ca sunt trimise 590 de milioane de mesaje electronice. Parca incepem sa ne simtim putin mai vinovati ca am irosit 10 minute din viata unui om...
Diva, saritorul, imbecilul sau vechilul (pardon, proprietarul) de mai sus nu au leac, dar poat enoi ceilalti incepem sa intaziem mai rar si mai putin...
PS Astept exemple de alte "arome"
Cu alte cuvinte, drumul spre inalta societate presupunea respectarea unor norme stricte, un pact incheiat intre cei cu blazon si cei cu forta economica insa lipsiti de blazon.
Cu alte cuvinte era vorba de concesii reciproce asumate de ambele parti.
Dupa ce iti iei cateva "palme" peste ochi, te mai trezesti din prostie, asta daca obrazul nu iti este tocmai tabacit.
Indraznesc insa sa sugerez pentru viitor o abordare axata pe 'cum da' si nu pe 'cum nu'. De ce sa nu ne focusam energia, talentul pentru a descrie tipologia femeii sau barbatului de afaceri care aplica bunele maniere si care respecta etica de business? De ce sa nu raspundem mai degraba la intrebarea 'cine nu intarzie?' si sa fixam acele calitati prin exemple pozitive. Ne lovim zilnic de specimenele mentionate in articol sau de catre Catalina, dar oare doar folosindu-le pe ele ca material didactic putem impune civilizatia si bunul simt?
Comentariu Mihaela Tudorancea
Hilda draga,
Ai perfecta dreptate! Fac parte din acea categorie de oameni pentru care lucrurile bine facute, coportamentele corecte, atitudinile adaptate la mediu sunt absolut normale, firesti, aproape naturale. Nimeni nu e perfect, eu cu atat mai putin; ma stadui ca in relatiile cu colegii mei sa gasesc echilibrul si sa ofer si feed-back pozitiv atunci cand este asteptat, dar pe blog raman eu insami ... cu tot cu veleitatile de soacra mare (ele sunt mai acre nu?!)
Voi incerca!!
A, uit eun coleg usor misogin, care tine minte articolul doar pentru ca era la adresa unei doamne manager , imi sopteste ca am postat un "ditamai topicul" in cinstea unei femei destepte , culte si profesionista. Deci mi-am curatat un obraz, ramane celalalt...