Mihai Musatoiu: Opinia DailyBusiness.ro: Companii

Raluca Stroescu, primul manager kamikaze

25 aprilie 2007, ora 01:06 | 9.862 afisari | in Companii
Aboneaza-te la: RSS   Trimite prin: LinkedIn
Primul om care a murit de oboseala produsa de job se spune ca ar fi fost un primar japonez. Legenda a functionat multa vreme si pe post de banc, in antiteza cu lenea proverbiala a omologilor romani. Intre timp, bancul comunist a devenit realitate capitalista.

Managerul de audit Raluca Stroescu de la Ernst&Young, 29 de ani, a murit in urma unei perioade prelungite de solicitare maxima la job. Firma si medicii neaga vreo responsabilitate (logic, pana cand un verdict judecatoresc ar demonstra contrariul), insa colegii si prietenii acuza practicile inumane de la job-ul Ralucai, care ar fi adus-o intr-un punct de epuizare maxima.

Citez dintr-un articol "mesianic", publicat in urma cu exact doi ani de Business Magazin: "Ore nepotrivite de lucru? Nu mai exista. Tot mai multi romani lucreaza noaptea, in week-end-uri sau nu-si mai iau concedii: incapatanarea de a ramane competitiv, ca angajat sau ca patron, transforma noaptea in zi si timpul liber intr-o notiune cu totul relativa, tinand de la momentul ultimului deadline pana la inceputul lucrului la urmatorul proiect".

Dincolo de controversele care vor insoti ancheta cu privire la cazul Stroescu, ceva este, deja, foarte clar. Romania a intrat, pe nesimtite, pe panta transformarilor dictate de evolutiile economice. Progresele post-tranzitie se simt, clasa de mijloc a prins contur, insa toate sunt efectul a multe ore de munca suplimentare din partea multor manageri cu raspunderi adesea exacerbate fata de normele aprobate de medici. Dar in linie cu business-planuri indraznete, pe o piata in fierbere, unde de obicei se impun cei mai perseverenti.

Alternativa exista, iar exemplul vine, din nou, din Vest. Se numeste "downshifting" - mai putin pentru job, si mai mult pentru mine.

Peste ceva timp, cand pietele se vor aseza, companiile isi vor aminti cu nostalgie de anii acestia, cand cresterile de 50-100% erau la ordinea zilei. Pe de alta parte, managerii isi vor aminti, dupa caz, de perioadele in care nu si-au vazut copiii la fata cu saptamanile, sau de cele in care, pentru cateva zile in plus cu familia, au ratat oportunitati in cariera.

Alegerea intre cele doua extreme le este rezervata doar celor puternici, pentru ca mediocrii se aduna la mijloc, acolo unde nu deranjeaza pe nimeni. Nu stiu ce fel de persoana a fost, dar cu siguranta Raluca Stroescu n-a fost mediocra.
Comentariile acestui material
 
Numele complet:*
ex: Ion Popescu
Adresa de email:*
Site personal:
ex: http://www.dailybusiness.ro/
Comentariul tau:*
ATENTIE! Camp obligatoriu.
 
 
 
Alex David a spus:
25/04/2007 15:05
Exista liberul arbitru, nimeni nu te obliga sa te extenuezi muncind. Este adevarat, in capitalism exista presiunea pietei si a clientilor, dar ai dreptul sa alegi... nu mai traim in sclavie. Este un eveniment trist, dar mai trist este ca acest eveniment sa fie speculat de media si transformat in senzational.
 
Alina a spus:
25/04/2007 15:40
Probabil este vorba tot despre mentalitatea unei tari nesigure pe ea, financiar vorbind. "Lucrez foarte mult, ajung sus si devin stabil" a devenit un crez, e un fel de disperare in a-ti asigura un viitor sigur si nu asta e trist, ci faptul ca siguranta e perceputa ca venind doar dintr-un cont gras. Si probabil ca mentalitatea asta vine ca o urmare a unei epoci pline de lipsuri; 90% dintre cunoscutii mei care au in medie 30 de ani sunt permanent obositi si lucreaza peste program, se plang de asta, dar nu schimba nimic. Nici tipul de job, nici orarul, nimic. Se extenueaza pentru a avea o "siguranta financiara". Liberul arbitru functioneaza destul de greu atunci cand esti constant urmarit de teama de a nu "trai in lipsuri". Dar ce inseamna "lipsuri" variaza de la caz la caz si abia de-aici devine amuzant :)
 
Daniel Simeanu a spus:
25/04/2007 16:07
Nu cred ca era vorba neaparat de teama de a duce o viata in lipsuri... Cred ca exista intr-adevar o categorie de oameni "workaholics" care au ca tel in viata sa se realizeze pe plan profesional indiferent de pret . Pun cariera inainte de toate si uita de ei. Li se inoculeaza ideea ca firma la care lucreaza este mai importanta decat viata lor personala si ca faptul ca se afla acolo este un adevarat privilegiu. Sunt spalati pe creier si ajung sa se inrobeasca.Multinationalele si in general mediul corporatist privesc omul ca pe o rotita care daca se "strica" poate fi inlocuita usor cu alta...se gasesc destule...depinde de cat de stapan esti pe tine!

ROB, ROÁBĂ, robi, roabe s.m. și f. 1. (in evul mediu, in țările române) Om aflat in dependență totală față de stăpânul feudal, fără ca acesta să aibă dreptul de a-l omori. ; Om care muncește din greu.; Persoană luată in captivitate (și folosită la munci grele); captiv. ; (Pop.) Deținut, intemnițat.; Fig. Persoană foarte supusă, foarte devotată cuiva. ; 1. Om aflat in relații social-politice de subjugare, de aservire. 2.Fig. Persoană subjugată de o pasiune, de o preocupare copleșitoare, de o obligație. - sursa : DEX
 
vlad stefan a spus:
25/04/2007 20:13
Desigur ca nimeni nu te obliga sa te extenuezi muncind dar oare ce variante ai? Evenimentul este realmente senzational numai si pentru ca o persoana de 30 de ani a murit.punct.Moartea unui om de 30 de ani in conditiile acestea, merita si trebuie sa fie speculata pentru ca ne ofera prilej de reflectie. Dreptul sa alegi devine efectiv sau exercitabil , atunci cand ambele variante sunt viabile. Altfel, exagerand putin logica ta orice om poate sa aleaga intre viata si moarte, nu? Nu poti imputa nimanui ca a ales in stanga, atunci cand in dreapta e prapastia si nu exista nici o cale de mijloc.Din pacate siguranta chiar vine doar dintr-un cont gras si asta nu este doar o perceptie ci o realitate trista; aceasta este realmente tragic:lipsa optiunilor.Traim mergand pe un fir suspendat si ne este frica atunci cand ne uitam in dreapta si in stanga sa nu cadem.Nu avem paliere, nu avem solutii, nu avem iesiri.Nu avem decat inainte sau in jos. Ni se refuza chiar si dreptul la SUS. Ne cumparam optiunea de a nu ne prabusi in gol sau dreptul ca cineva de la capatul firului sa nu smuceasca brusc ; si oferim pentru asta singurul lucru pe care il avem:noi insine. Ei bine da! Cred ca moartea Ralucai trebuie exploatata cum se cuvine pentru a identifica solutii.Ele exista.Trebuie sa existe! AUREA MEDIOCRITAS trebuie descoperita. Dont buy your own life!live it!
 
Ion a spus:
25/04/2007 20:39
Daca vorbeste un coleg de-al ei despre cat trebuie sa stea peste program, restul comentariilor devin inutile.
Credeti ca managerul a venit dupa ea acasa mai mult de grija ei sau de frica biciului/lantului de comanada?
Ce sa declare PR-ul lor? "Da dom'le, suntem vite de povara middle-class, cu rate mari al banca"?
 
Pagini: 123
Mihai Musatoiu
Membru fondator DailyBusiness.ro
Mihai Musatoiu
Va multumim pentru ca ati transformat DailyBusiness.ro in ultimii cinci ani in cel mai interactiv site de... vezi profilul »
Categoriile blogului
Arhiva blogului
KeyJobs - Job-uri premium
portal sustinut de adevolution
Joi, 29 Octombrie 2020, 10:35
Alegeti frecventa cu care doriti sa primiti newsletterul:
Adresa dvs. de email:
Abonati-va la newsletter