Raluca Stroescu, primul manager kamikaze

Primul om care a murit de oboseala produsa de job se spune ca ar fi fost un primar japonez. Legenda a functionat multa vreme si pe post de banc, in antiteza cu lenea proverbiala a omologilor romani. Intre timp, bancul comunist a devenit realitate capitalista.

Managerul de audit Raluca Stroescu de la Ernst&Young, 29 de ani, a murit in urma unei perioade prelungite de solicitare maxima la job. Firma si medicii neaga vreo responsabilitate (logic, pana cand un verdict judecatoresc ar demonstra contrariul), insa colegii si prietenii acuza practicile inumane de la job-ul Ralucai, care ar fi adus-o intr-un punct de epuizare maxima.

Citez dintr-un articol "mesianic", publicat in urma cu exact doi ani de Business Magazin: "Ore nepotrivite de lucru? Nu mai exista. Tot mai multi romani lucreaza noaptea, in week-end-uri sau nu-si mai iau concedii: incapatanarea de a ramane competitiv, ca angajat sau ca patron, transforma noaptea in zi si timpul liber intr-o notiune cu totul relativa, tinand de la momentul ultimului deadline pana la inceputul lucrului la urmatorul proiect".

Dincolo de controversele care vor insoti ancheta cu privire la cazul Stroescu, ceva este, deja, foarte clar. Romania a intrat, pe nesimtite, pe panta transformarilor dictate de evolutiile economice. Progresele post-tranzitie se simt, clasa de mijloc a prins contur, insa toate sunt efectul a multe ore de munca suplimentare din partea multor manageri cu raspunderi adesea exacerbate fata de normele aprobate de medici. Dar in linie cu business-planuri indraznete, pe o piata in fierbere, unde de obicei se impun cei mai perseverenti.

Alternativa exista, iar exemplul vine, din nou, din Vest. Se numeste "downshifting" - mai putin pentru job, si mai mult pentru mine.

Peste ceva timp, cand pietele se vor aseza, companiile isi vor aminti cu nostalgie de anii acestia, cand cresterile de 50-100% erau la ordinea zilei. Pe de alta parte, managerii isi vor aminti, dupa caz, de perioadele in care nu si-au vazut copiii la fata cu saptamanile, sau de cele in care, pentru cateva zile in plus cu familia, au ratat oportunitati in cariera.

Alegerea intre cele doua extreme le este rezervata doar celor puternici, pentru ca mediocrii se aduna la mijloc, acolo unde nu deranjeaza pe nimeni. Nu stiu ce fel de persoana a fost, dar cu siguranta Raluca Stroescu n-a fost mediocra.