- 
English
 - 
en
Romanian
 - 
ro
Finante-Banci

Bancherii au in spate o armata de consultanti. Clientul, cel mult o facultate. Cum poate echilibra duelul un \”avocat de familie\”

27 Sep, 00:01 • gecad.net
Clientii au nevoie de mai multe organisme care sa ii apere in relatia cu bancile, protectia consumatorului ar trebui sa aiba competente mult mai ample, iar sprijinul unui consultant juridic specializat la semnarea contractelor bancare poate scapa debitorii de multa bataie de cap - sunt principalele invataminte despre care Iulian Patrascanu, managing partner al firmei de avocatura Fine Law, Patrascanu&Asociatii, crede ca pot fi trase in urma conflictului iscat intre banci si clienti in ultimele luni.
Bancherii au in spate o armata de consultanti. Clientul, cel mult o facultate. Cum poate echilibra duelul un \avocat de familie\

DailyBusiness.ro :

Ce este de invatat din experienta luptei intre clienti si banci, dupa aparitia ordonantei 50/2010?
Iulian Patrascanu : In Romania a fost ani de zile o situatie dezechilibrata intre consultanta de care beneficiaza bancherii si cea la care au acces clientii de banci. Banca are la dispozitia ei o serie de consultanti care sunt in stare sa intocmeasca un contract elaborat.

De partea cealalta, omul de rand nu are in spate nimic ci, cel mult, o facultate. De partea omului de rand este legea si protectia consumatorului, iar cea din urma nu a fost pana acum foarte activa.

In Occident in schimb, exista asociatii care au ca scop in sine protectia si care sunt finantate prin fonduri private, sunt un fel de caine de paza pentru ce se intampla. Acestea au publicatii si website-uri pe care omul le poate consulta si sa se informeze. La noi aceste informatii sunt contra cost.

Protectia consumatorului nu face fata situatiei din Romania, asociatii care sa apere interesele romanilor nu prea exista, asa zisii caini de paza, omul nu este pregatit, si atunci efectul nu trebuie sa surprinda.

DB : Cine ar trebui sa creeze toate aceste mecanisme de sprijin si consultanta?
IP : Ele ar trebui sa existe in baza taxelor pe care le platim. Taxele sunt pretul pe care il platim pentru ca traim in Romania, ceea ce inseamna ca trebuie sa avem si autostrazi, si consiliere despre E- urile din mancare si despre produsele bancare. In Uniunea Europeana protectia cosumatorului are competente mult mai ample decat la noi.

DB : Neexistand toate aceste organizatii, care este solutia?
IP : In mod normal avocatii specializati ar trebui sa ofere aceste servicii. Pe de o parte piata de avocatura nu este inca foarte dezvoltata in acest sens, iar pe de alta parte nu toti avocatii sunt foarte specializati.

Firmele mari nu vor servi niciodata un consumator mic pentru ca, de multe ori se intampla sa aiba drept client exact banca, si nu doresc sa intre astfel in conflict.

Clientii trebuie sa fie atenti la faptul ca nu toti avocatii refuza sa se implice in procese de acest gen pentru ca nu au specializare in domeniul bancar. Avocatii au o obligatie de reprezentare si nu de rezultat. Insa nu este suficient sa citeasca legea ca sa vada cum poate fi abordata speta. Trebuie sa stie normele bancare si alte prevederi.

DB : Cum se intampla in alte tari, unde interesele clientilor de banci sunt mai bine reprezentate?
IP : In Europa de Vest ca si in SUA sau Canada exista avocati de familie, asa cum exista si medicul de familie. Avocatul de familie este un avocat generalist, care poate sa te ajute pe dreptul familiei, pe dreptul comercial, de regula spete simple.

De exemplu, daca ai luat un produs care este stricat, avocatul te poate ajuta sa redactezi sesizarea catre protectia consumatorului. Dar pentru lucruri mai complicate, el te va directiona catre un avocat specializat.

DB : In ce-ar putea consta la noi sprijinul oferit de un astfel de specialist la contractarea unui credit? Se poate ajunge, de exemplu, la negocierea contractelor de credit, inainte de semnare?
IP : Teoretic da, dar greu, pentru ca se ridica o problema: bancile au de regula o atitudine prin care nu accepta comentariile pe contractele de credit. Se invoca faptul ca acesta este aprobat de catre banca-mama sau board-ul bancii si este un contract impus, ceea ce nu este adevarat.

Daca merg la banca si cer sa mi se dea o dobanda calculata potrivit profilului meu de client, banca imi va raspunde ca nu poate pentru ca se bazeaza pe o marja, care este construita pe anumiti factori de risc, cum ar fi varsta, jobul si altele.

Dar chiar daca bancile sunt inca inflexibile, exista o multime de alte aspecte la care un client trebuie sa fie atent atunci cand isi alege banca la care face creditul, situatie in care consultanta specializata il poate ajuta mult.

DB : La ce anume?
IP : Ar trebui sa fie atent la ce spune contractul despre eventualitatea intrarii in incapacitate de plata sau despre situatia in care clientul isi pierde locul de munca si sa aleaga un contract care are prevazute solutii clare pentru aceste situatii, solutii care sa nu dezavantajeze clientul.

De exemplu, am avut in firma o persoana care si-a pierdut locul de munca, iar banca i-a declarat imediat scadent imprumutul, pentru ca nu mai lucra. Nemaiavand salariu, sursa de rambursare era pusa sub semnul intrebarii.

Solutia pe care o abordase banca era neavantajoasa chiar pentru banca. Urmand calea pe care o deschisese, banca ar fi trecut direct la executarea clientului, fara insa a fi sigura ca ii poate executa bunurile. Era o masura prea drastica: pentru o lovitura la o unghie, banca taia degetul. Aici intervine rolul avocatului, care ofera solutii ca sa nu se ajunga la o situatie nefavorabila pentru client si pentru banca.

In cazul nostru nu pierderea locului de munca era problema reala a bancii, ci sursa de rambursare, care insa, in realitate, nu era pusa in pericol.

In cele din urma am negociat cu banca o perioada de gratie de doua luni, iar in cele doua luni clientul a gasit un girant, asa incat banca a fost multumita.

DB : Cine a anuntat banca de faptul ca debitorul isi pierduse locul de munca?
IP : A existat o intarziere la plata si banca a sunat la sediul firmei. Banca cere datele angajatorului atunci cand acorda creditul, ceea ce ridica o alta problema. Stiu formulare de aplicatie la credit in care se cerea telefon, adresa de e-mail, numele sefului. Angajatorul poate sa nu autorizeze angajatul sa dea aceste detalii. In schimb, creditorul conditioneaza acordarea creditului de oferirea acestor date.

La noi inca informatiile cu caracter personal se vantura in stanga si dreapta, primim scrisori acasa sau cerinte prin telefon, ceea ce inseamna ca bazele de date circula.

DB : Bancile ce ar trebui sa faca? Sa fie multumite ca ai bani sa iti platesti rata si sa intervina doar cand apare o problema?
IP : Ele ar trebui sa vada si sa aiba si capacitate sa gaseasca solutii mult mai adecvate pentru fiecare client. Este nevoie de proceduri de lucru pentru astfel de cazuri si nu cred ca ei le-au avut. Dupa experienta recenta cu creditele neperformante ar trebui sa isi faca proceduri de rezolvare si de preintampinare a situatiilor de genul acesta.
Multe din creditele neperformante ar fi fost si acum in derulare daca bancile ar fi colaborat mai bine cu clientii. Din pacate insa, oamenii se duc la banca nu ca la un partener, ci ca la o misiune imposibila.

DB : Ordonanta 50/2010 a determinat multi debitori sa fie mai atenti la contractele de credit?
IP : In primul rand, clientul ar trebui sa nu plece de la banca fara documentatia completa, inainte de a semna creditul. Odata ce are toata documentatia, aceasta ar trebui procesata de un consultant de specialitate. Acest specialist trebuie sa aiba experienta: nu orice avocat isi poate da cu parerea pe contracte bancare.

Desigur, este greu de gasit un specialist. In alte jurisdictii, baroul din localitatea respectiva iti ofera o lista a avocatilor. Si la noi exista asa ceva, dar nu se mentioneaza si specializarea avocatilor. Poate ca e si rolul avocatilor sa se faca mai bine cunoscuti. Totodata, ar trebuie ca pe piata sa existe mai multe ONG-uri care sa reprezinte clientii, iar protectia consumatorului ar trebui sa aiba mult mai multa influenta.