Sebastian Vladescu: Se spune ca investitiile nu merg fiindca suntem corupti. Eu cred ca suntem prosti

In perioada 2005-2007, Sebastian Vladescu a fost ministru de Finante in cadrul guvernului condus de Calin Popescu Tariceanu.

DB : Promovati un sistem de garantii guvernamentale care spuneti ca ar putea sa ajute economia sa iasa mai repede din criza. De ce ar fi necesar un sistem de garantii?
SV :Cred ca este extrem de necesar un sistem de garantare a creditelor din partea statului, din cel putin 3 motive: creditul oferit acum de banci e prea scump, nu exista incredere la nivelul bancilor in afacerile companiilor, iar companiile nu au suficiente garantii pentru a merge la o banca sa ceara credit.

DB : Cum ar putea prinde viteza creditarea?
SV : Cineva ar trebui sa implementeze in economie increderea, care in prezent nu exista, iar singurul care poate face lucrul asta este statul. De aceea, sustin crearea unor scheme de garantare: una pentru IMM-uri si alta pentru intreprinderile mari. Valoarea acestora ar putea urca la cateva miliarde de euro.

Tren metropolitan la Cluj, investiţie de 10 milioane de euro

Consiliul Judeţean (CJ) Cluj anunţă că se asociază cu municipiul Cluj-Napoca şi cu şapte comune învecinate pentru realizarea trenului metropolitan, din bugetul judeţului şi din…

De ce fug românii de Noua Casă. Doar 100 de credite au fost date în prima lună de la începutul…

Românii care își cumpără o locuință aleg creditele imobiliare în locul programului Noua Casă și asta deoarece condițiile în care sunt acordate împrumuturile garantate de…

O alta schema pe care as dori sa o vad implementata ar fi pentru constructii. Cred ca programul „Prima casa” a fost o eroare, pentru ca a incurajat in special cumpararea de locuinte vechi. Or, nu trebuie incurajat neaparat cumparatorul, ci piata constructiilor noi, pentru ca aceasta este cea care creeaza locuri de munca.

DB :Cum ar trebui implementata aceasta cea de-a treia schema?
SV : Ar trebui sa se deruleze prin intermediul administratiilor locale care au nevoie de locuinte atat pentru cei care se muta din casele nationalizate, cat si pentru tineri. Pentru construirea locuintelor acestea nu ar trebui sa organizeze licitatii, ci doar sa dea comenzi de executie, iar in spatele comenzilor, statul ar putea sa puna o garantie de plata.

Spre exemplu, o primarie poate anunta un proiect de 280 de apartamente, pretul maxim al unui apartament fiind de 700 de euro pe metru patrat. Constructorul care doreste sa il execute vine cu o garantie de buna executie si primeste de la autoritate o garantie cu care se poate duce la banca sa ia credit.

Romania ar putea lua astfel exemplul SUA, care a iesit din recesiunea de dupa razboaiele mondiale prin santiere nationale. Germania a procedat la fel. O mica problema la noi ar putea fi mobilitatea fortei de munca, destul de redusa in prezent.

DB : Ce forta de munca ar putea fi implicata pe aceasta schema?
SV : Daca s-ar face 30.000 de apartamente pe an, banuiesc ca la un apartament lucreaza 4-5 oameni, ceea ce inseamna circa 100.000 de oameni. Programul de garantii pentru aceasta schema ar putea avea o valoare de cateva miliarde de euro.

DB : Cum ar trebui sa evolueze investitiile in infrastructura?
SV : Alte cateva miliarde de euro ar putea fi destinate proiectelor de investitii. Acestea ar trebui finantate de asemenea cu garantie de stat. Per total, toate schemele de garantii ar putea cumula 10 miliarde euro. Pentru stat, oferirea de garantii nu este o cheltuiala. Ea poate deveni o cheltuiala efectiva peste 2-3 ani, atunci cand garantiile sunt executate. In plus, nu sunt executate toate garantiile, ci doar o parte a acestora, in cazul carora creditul nu a fost rambursat. Pericolul ca imprumuturile acordate de banci sa nu fie achitate este destul de mic. Sistemul bancar este totusi prudent cand se pune problema in a-si asuma riscuri, chiar si atunci cand lucreaza cu credite garantate de stat.

DB : Ati fost in sfera puterii o perioada destul de indelungata. Care credeti ca au fost cele mai mari greseli ale guvernantilor de atunci si pe care este posibil sa le faca si in ziua de astazi? Sa luam chiar acest capitol fierbinte: investitiile.
SV : Personal, am fost adeptul unui deficit bugetar cat mai mare tocmai pentru a incuraja investitiile. Nu am avut niciodata o problema cu ideea de deficit si nici cu cea de deficit excesiv, pentru ca in Romania acesta cred ca este o necesitate. Ceea ce n-am fost noi, ca romani, in stare sa facem, a fost un deficit util. Prin asta inteleg deficitul care se duce undeva unde se vede, in investitii, constructii.

In conditiile in care Romania a avut pe mana sute de milioane si miliarde de euro anual, nu le-a putut folosi pentru tronsoane de autostrazi, de cale ferata, constructia de scoli sau spitale.

DB : De ce?
SV : Exista o teorie care spune ca romanii nu fac diverse lucruri pentru ca sunt corupti, prin urmare ca investitiile nu au mers pentru ca nu s-a ajuns la nu stiu ce intelegere. Dar ma gandesc ca daca cineva este corupt, deci platit de un grup de interese ca sa faca ceva, atunci ar fi trebuit ca persoana ajunsa la putere sa plateasca in vreun fel cercului de interese, spre exemplu printr-un contract de constructie de autostrada.

Or, atata vreme cat la Ministerul Finantelor se intorceau, in perioada cand eram ministru, anual, sute de milioane de euro care nu fusesera investiti, singura concluzie pe care am putut sa o trag a fost ca investitiile nu merg pentru ca suntem prosti. La nivel administrativ nu stiu cat suntem de corupti, poate doar putin peste media europeana.

DB : Unde se blocau investitiile?
SV : Nu era o problema de know-how. Romania stie ce are de facut, fie ca e vorba de autostrazi, cai ferate. In schimb, exista tot felul de blocaje. Spre exemplu, procedurile de licitatie, care pot dura doi ani.
[quote]Toata lumea crede ca evaziunea se face in domeniul tigarilor si al alcoolului, dar marea evaziune se face pe piata petroliera[/quote]
DB : Nu existau mijloace de coercitie ale ministerelor in raport cu cei care trebuia sa cheltuiasca fondurile?
SV : Exista o mare arta a gasirii de argumente din partea celor care trebuia sa cheltuiasca fondurile. In plus, intr-un guvern de coalitie, fiecare incearca sa ii apere pe ai sai, ceea ce ingreuneaza din nou mult lucrurile.

DB : Credeti ca problema necheltuirii fondurilor ar putea fi surmontata in proiectele de garantii pe care le propuneti?
SV :Nu se pune problema ca fondurile nu ar fi cheltuite acum, cand toate pietele se confrunta cu o mare criza de lichiditate.

DB : Ce alte greseli au fost facute la nivel politic, ale caror urmari se vad acum? Se stie ca v-ati opus atunci cresterii pensiilor, ceea ce v-a adus pe pozitie de divergenta cu guvernul Tariceanu.
SV : Cea mai mare greseala din ultimul timp a guvernelor cred ca a fost aceea a rupturii dintre venituri salariale si productivitate, care s-a adancit in timp. Discrepanta a inceput sa se produca la nivelul angajatilor din sectorul bugetar, unde au fost primele cresteri majore, si s-a extins si la mediul privat. Ideea ca salariile trebuie sa creasca trebuia sustinuta. Problema e cu cat cresc.

Am sustinut ca salariile sa fie la 6,5-7% din PIB (in prezent acestea repreinta 8% din PIB – n.r.), ceea ce mi se parea un nivel sustenabil. Mentinerea cheltuielilor salariale si a celor sociale in aceasta zona ar fi dat posibilitatea ca bugetul si Trezoreria sa faca economii si sa se creeze un buffer (rezerva de bani – n.r.) la Finante, care sa fie folosit in caz de nevoie.

In 2007-2008, acest buffer a disparut, tocmai din cauza majorarilor. In timp, cresterile de venituri, dispoportionate in raport cu puterea economica, s-au dovedit defectuoase, in conditiile in care bugetul de pensii nu le-a mai putut acoperi si au inceput sa compenseze din alte bugete.

DB : Cum credeti ca ar fi fost normal?
SV : Pensiile nu trebuia corelate la salariul mediu, pentru ca astfel statul isi lua obligatia sa le creasca la acelasi nivel cu cresterea salariului din economie. Or, la noi este foarte dificil, in conditiile in care avem multi pensionari si foarte putini salariati.

Cel mai bine ar fi fost ca majorarile sa se faca in functie de posibilitati. Asta putea sa insemne intr-un an crestere nominala de 25%, iar intr-un alt an de 5%. Romania nu este de azi, de ieri, in recesiune economica ci din anii ’80, iar din recesiunea inceputa in acea perioada a reusit sa iasa prin anii 2000.

Or, dupa 20 de ani de recesiune economica, cand tara incepe sa creasca si sa se modernizeze, era greu de spus care va fi ritmul de crestere pe urmatorii 20 de ani, mai ales intr-un context economic in care de abia se intrase, Romania de abia intrase in UE. In conditiile astea, sa iti iei angajamente pe termen lung era o eroare.
[quote]Personal, am fost adeptul unui deficit bugetar cat mai mare, tocmai pentru a incuraja investitiile[/quote]
DB :Legea salarizarii unice?
SV : Problema este ca romanii, sindicatele, se intereseaza numai de nivelul salariilor, nu si de unde vin banii. Sursa este economia. Or, economia romaneasca nu are capacitatea de a furniza aceste cresteri, in momentul actual.

Dupa decizia luata de justitie ca nu poti sa anulezi drepturi, care trebuie implementata intr-un stat de drept, legea salarizarii unice se va aplica pe un sistem dezechilibrat, unde nu poate fi aplicata o scala unitara, atata vreme cat drepturile din trecut inca se pastreaza.

DB: Care credeti ca sunt problemele pe partea de colectare a taxelor?
SV : Se colecteaza putine taxe si impozite. Ar trebui ca in aceasta zona sa fie intarita foarte mult disciplina.

DB: Unde este cea mai mare evaziune la noi?
SV : Toata lumea crede ca evaziunea se face in domeniul tigarilor si al alcoolului, dar cred ca marea evaziune se face pe piata petroliera. In ultimul timp, s-au desfiintat fabrici, au fost controale, dar inca zona de evaziune pe produse accizabile este foarte mare. Aici, si tentatia este foarte mare. Neplatind acciza, poti sa economisesti 80% din pret. Cred, totodata, ca ar trebui intarit controlul pe partea de TVA. Cred ca ar fi posibil ca 0,5-1% din PIB sa se aduca la buget prin o mai buna colectare.

Oricum, ideea ca veniturile statului ar fi generate de amenzi este falsa. Contribuabilul nu trebuie sa vada agentia ca pe un inamic, iar oamenii din agentie nu trebuie sa vada contribuabilul ca pe o oaie de muls. Trebuie sa fie un parteneriat in care contribuabilul sa fie ajutat sa isi corecteze greselile, si, bineinteles, sa fie sanctionate situatiile de frauda fiscala.
[quote]Cel mai bine ar fi fost ca pensiile sa fie majorate in functie de posibilitati. Asta putea sa insemne intr-un an crestere nominala de 25%, iar intr-un alt an de 5%[/quote]
DB : La nivel de mari producatori exista evaziune?
SV : Nu, la acest nivel sunt foarte precauti.

DB : Va puteti reprosa ceva pentru perioada cat ati fost la putere?
SV : Am regretul ca, avand bani, nu am reusit sa determin inceperea programelor de investitii. Acesta este cel mai mare. Totodata, am regretul ca nu am putut impiedica aprobarea legii pensiilor, dar mai mult decat sa plec nu am avut ce face. Totodata, regret ca pe partea de administrare fiscala nu s-au facut asa de multi pasi cati as fi vrut. Cred ca nivelul de evaziune a fost redus, dar nu asa cum as fi vrut. Mai am regretul ca nu am reusit sa dau o lege a jocurilor de noroc. In sfarsit, s-a dat, dupa 2-3 ani dupa ce am plecat eu.

DB : Cum vi se pare managementul privat actual si reactia sa la criza?
SV : Exista o imbunatatire a capacitatii managerilor romani. Faptul ca in companii cu actionariat strain se produce schimbarea de management de la expatriati catre romani este ceva bun. Este insa normal ca un manager care are acum 35-40 de ani sa nu stie foarte bine cum sa reactioneze la criza. Din punctul asta de vedere, tinerii manageri nu au experienta. Criza va dovedi care sunt cei cu adevarat buni.

DB : Ne putem alinia rapid puterilor economice din vestul Europei, care par ca isi revin deja din recesiune?
SV : Eu nu cred ca Vestul si-a revenit. Cred ca este doar un exercitiu de imagine pentru oamenii politici, si un rezultat al infuziilor mari de capital realizate, care era normal sa genereze o oarecare crestere economica. Cred ca este crucial ce se va intampla in 2010, pentru ca atunci vom sti cat de adanca va fi criza si daca incepem sa o luam, catinel-catinel, in sus.