Cum sa muncesti \”stiintific\” si sa eviti spitalul: Regula celor trei B – Blink, Breathe, Break

DailyBusiness.ro a discutat cu doctorul Anca Gheorghita, specialist Medicina Muncii MedLife, precum si cu psihologul Claudiu Ganciu, specialist in psihodrama si psihoterapie si coordonator al Centrului de Psihologie de Actiune si Psihoterapie (CPAP), pe o tema „fierbinte” in aceasta perioada – cati oameni ajung in spital din cauza muncii excesive si ce activitati sunt indicate pentru a evita complicatiile de sanatate.

Timp de minimum 5 minute la o ora sau 10 minute la 2 ore de lucru la computer, angajatul ar trebui sa se ridice de pe scaun, sa faca cateva miscari de dezmortire a tuturor articulatiilor, mici exercitii de gimnastica sau scurte plimbari, de preferinta in aer liber, spune Anca Gheorghita. „Nu este obligatoriu sa fie pauze, pot fi sarcini de serviciu ce implica o minima deplasare si orice ocazie de ridicare de pe scaun trebuie imediat exploatata”.
[quote=Claudiu Ganciu, psihoterapeut]Atunci cand vorbim despre performanta vom vorbi intr-un fel sau altul de narcisism[/quote]
Una dintre cele mai bune metode de relaxare este asa-numita „Tehnica a celor 3 B” – Blink (clipirea ochilor timp de cateva secunde pentru curatirea si umezirea globilor oculari), Breathe (cateva respiratii ample pentru detensionare) si Break (pauzele, care pot fi, dupa cercetatorul american Anshel Jeffrey, micro, mini si maxi Breaks).

Pauzele „Micro” implica o pauza de 10 secunde la fiecare 10 minute. Terapia consta in concentrarea privirii asupra unui punct situat la aproximativ 10 pasi distanta. Subiectul respira, priveste clipind rar si isi roteste globii oculari pentru a relaxa musculatura oculara.

Pauzele „Mini”: 5 minute la o ora sau 10 minute la 2 ore de lucru, cu ridicare de pe scaun si executarea catorva miscari de gimnastica a corpului (flexie-extensie a degetelor, incheieturilor membrelor superioare si inferioare si coloanei vertebrale) si globilor oculari (rotirea privirii).

Pauzele „Maxi”: 2-3/zi, de gustare, cafea, masa de pranz. Permit deplasari mai lungi, miscari ample, diversificate. Sunt de evitat jocurile pe computer, cititul si scrisul ce prelungesc suprasolicitarile vizuale si osteo-musculo-articulare, spune medicul Anca Gheorghita.

Pauza de masa trebuie neaparat respectata si poate fi o ocazie pentru mers pana in oras si inapoi, ceea ce va facilita si digestia, deconectarea, relaxarea si buna dispozitie.

Dupa cum spune si antreprenorul online Mircea Scarlatescu, ajuns de la serviciu direct la Urgenta, fizicul si psihicul sunt indisolubil legate, legatura dintre ele fiind foarte stransa.

„Orice problema de sanatate, aparuta la orice varsta te afecteaza si la nivel mental. Cu cat esti mai tanar cu atat esti mai surprins de problema aparuta si mai ales te sperie consecintele. As spune ca cea mai importanta miscare pe care o voi face cand voi iesi din spital va fi reprioritizarea vietii personale. In general iti impui sa ai mai mult timp liber pentru familie si pentru tine”, a spus Scarlatescu pentru DailyBusiness.ro.

Din punct de vedere psihologic, Claudiu Ganciu sustine ca deseori apare o tendinta inconstienta „de autodistrugere, o anumita tendinta de a ignora propria ingrijire in favoarea „performantei” profesionale.

„Dificultatea majora este data de narcisism. Atunci cand vorbim despre performanta vom vorbi intr-un fel sau altul de narcisism. Vrei performanta pentru ca ea corespunde masculinitatii? Vrei performanta pentru ca altfel nu ai o investite pozitiva in proprii ochi? Vrei performanta in locul afectivitatii? Motivul pentru care vrei performanta este important. Investita majora in performanta este de multe ori in conflict cu nevoia de a fi un om cu grija pentru propria persoana”, spune psihologul.

Intrebat de DailyBusiness.ro care sunt „miturile” ce ii fac pe manageri si angajati sa ignore riscurile asociate muncii prelungite peste normal, Ganciu a spus ca miturile sunt „simptome prin care se ‘scuza’ nevoie de performanta, propriul narcisism care pentru a avea o imagine buna este dispus sa se sacrifice pe sine”.

„Sunt doua talere – cel profesional si cel personal. Ambele sunt importante, tendinta de a neglija unul sau celalalt este mare. Narcisismul se poate intoarce de multe ori impotriva propriei persoane. Mai ales atunci cand esecurile sunt receptate ca adevarate traume interioare”.

Si daca totusi se ajunge la tratament sau spitalizare?

Medicii recomanda anumiti pasi de recuperare dupa ce angajatul a fost supus unor tratamente pentru a inlatura simptome specifice muncii in exces.

„In primul rand se recomanda urmarea cu maximum de strictete si corectitudine a tratamentului, regimului igieno-dietetic, programului de recuperare si celorlalte sfaturi ale medicilor de specialitatea afectiunii respective. Foarte multi pacienti nu sunt perfect cooperanti la tratament, ceea ce intarzie sau compromite refacerea lor rapida si completa”, spune Anca Gheorghita.

Medicul de medicina muncii poate face o serie de recomandari privind ameliorarea conditiilor de munca, de exemplu achizitionarea unui scaun ergonomic, imbunatatirea iluminatului, selectia sarcinilor profesionale (fara lucru la inaltime, fara ture de noapte, fara manipulare de greutati, evitarea pozitiilor statice, fara ore suplimentare) sau schimbarea temporara ori definitiva a locului de munca si chiar a profesiei/ocupatiei/functiei.

Specialitatea Expertiza medicala a capacitatii de munca (mai nou Medicina de asigurari) este singura care poate decide pensionarea pentru invaliditate cauzata de boala ori reducerea temporara a timpului de munca cu 2 ore.

Din propria experienta, medicul Anca Gheorghita spune ca, odata externati, multi dintre pacientii de peste 40 de ani sunt foarte descurajati. „Cele mai frecvente fraze auzite de la acesti oameni sunt ‘eu sunt un om bolnav! Nu mai pot sa muncesc, trebuie sa ma pensionez !’, nici vorba de ‘trebuie sa-mi gasesc altceva de lucru, mai usor, potrivit cu starea mea de sanatate si puterile mele’. Este ‘totul sau nimic’ pentru cei mai multi dintre acesti bolnavi, care nici nu vor sa se gandeasca la reconversie profesionala”, spune medicul cu specializare in Medicina Muncii.

De asemenea, prea putini sunt cei hotarati sa-si imbunatateasca conditia fizica prin sport. Mai curand pacientii gasesc pretextul de a nu mai face miscare aproape deloc, de teama durerii sau a complicatiilor.

Scarlatescu subliniaza de asemenea si inclinatia romanilor de a evita sa mearga la controale periodice.

„Romanii in general au o anumita inclinatie in a nu merge la doctor, invocand tot felul de motive. De la servicii slabe, cozi lungi sau pur si simplu ignoranta, de multe ori probleme de sanatate perfect tratabile sunt descoperite doar in faze prea avansate. In cazul meu insa (tromboza venoasa – n.r.), nu am avut nici un fel de avertizare”, spune Scarlatescu.

„Majoritatea bolnavilor cronici cu internari si concedii repetate si prelungite intra intr-un cerc vicios de stari conflictuale cu angajatorul. Acesta le pune la indoiala gravitatea bolii si neputinta, nu mai are incredere in ei, in nici un caz nu-i mai promoveaza. Ei se alieneaza de sefi si de colectiv, refuza tot mai multe sarcini pentru ca nu mai fac fata, se plang necontenit de conditiile de munca. Cariera multora este compromisa si le ramane numai ‘lupta de gherila’ cu patronii care vor sa scape de ei, in timp ce ei sunt hotarati sa-si gaseasca dreptatea si satisfactia chiar si la tribunal. De obicei angajatul bolnav se linisteste numai daca reuseste sa se pensioneze”.

Statistic, Romania are foarte putine cazuri inregistrate de imbolnaviri cauzate de munca excesiva

Numarul de cazuri de boli profesionale (boli cauzate de munca – n.r.) este de mii sau zeci de mii de ori mai mic decat in tarile occidentale. Numai o fractiune minuscula din bolile profesionale ajung sa fie declarate, deoarece lipseste interesul si mobilizarea angajatilor, angajatorilor si medicilor pentru asemenea actiuni, care sunt foarte complicate si pasibile de a se solda cu amenzi sau alte sanctiuni mai aspre, cum ar fi inchisoarea.

In Romania bolile care pot fi recunoscute drept „boli cauzate de munca”, adica „boli profesionale” sunt numai cele continute in Tabelul Bolilor Profesionale cu Declarare Obligatorie (Anexa 22 din H.G. nr. 1.425 din 11 octombrie 2006 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a prevederilor Legii securitatii si sanatatii in munca nr. 319/2006).
[img=628]Lista de boli profesionale – Anexa 22 din H.G. nr. 1.425 din 11 octombrie 2006[/img]
In acest tabel nu exista sintagma „munca excesiva”, dupa cum nu sunt cuprinse nici notiunile de „oboseala” si „surmenaj” drept cauze ale unor boli profesionale, spune Anca Gheorghita. Fara indoiala ca legiuitorii s-au temut de specularea abuziva a acestor termeni mult prea vagi si subiectivi si care nu aveau o metodologie clara, unitara, standard de determinare cantitativa, aplicabila pentru toti subiectii si pentru orice post sau loc de munca, adauga ea.

In aceste conditii, cei mai apropiati factori de notiunea de „munca excesiva” din Tabelul Bolilor Profesionale sunt cele cateva tipuri de „suprasolicitari” ale unor organe, aparate si sisteme.

„Suprasolicitarea” unui organ nu este similara cu „munca excesiva”. „De exemplu, un lucrator neantrenat sau care face o miscare gresita isi poate suprasolicita o articulatie in primele zece minute de munca. Sau o profesoara poate ragusi daca tipa din rasputeri cateva minute la elevii galagiosi. In schimb, o persoana rezistenta si exersata poate lucra nenumarate ore suplimentare fara ca vreun organ sa dea semne ca cedeaza”, subliniaza doctorul Anca Gheorghita.

In Tabelul Bolilor Profesionale, la capitolul „Afectiuni psihice si comportamentale” nu figureaza decat „Sindromul posttraumatic” cauzat de „Traumatisme craniene prin accident de munca”.

Cu alte cuvinte, „munca excesiva” nu are o definitie si un etalon de masurare clare, fiecare lucrator reactionand diferit la sarcini profesionale si conditii de munca similare.

Principalele tipuri de boli profesionale sunt „boli profesionale prin suprasolicitarea profesionala a aparatului locomotor”, „boli profesionale prin suprasolicitarea profesionala a laringelui”, „boli profesionale prin suprasolicitare profesionala vizuala”, „boli profesionale prin suprasolicitare profesionala neuropsihica”.

In Romania insa, numai un procent foarte mic dintre angajatori raporteaza corect si complet tipurile de factori de risc profesional la care sunt expusi angajatii lor. „De exemplu, cine poate sa creada ca numai cel mult 428.593 de angajati (in 2007) au munca ce solicita aparatul locomotor in Romania?”, se intreaba, retoric, medicul Anca Gheorghita. Aceasta subliniaza ca nu exista o modalitate sigura de a afla cati oameni se imbolnavesc din cauza muncii excesive sau in medii care favorizeaza aparitia unor boli.

Care sunt pasii necesari pentru ca un caz sa ajunga sa fie declarat ca boala profesionala

Pentru ca un caz sa ajunga a fi declarat ca boala profesionala, iar angajatul sa beneficieze de conditii mai bune in vederea pensionarii, nu este de ajuns convingerea personala a angajatului, angajatorului sau a unui medic. Cazul trebuie sa treaca prin mai multe etape si mai multe instante medicale, spune medicul Anca Gheorghita. Aceste etape sunt :

Medicul care a ridicat primul suspiciunea de boala (poate fi orice medic – de intreprindere, de familie), cel putin un medic specialist pentru organul respectiv (care sa confirme diagnosticul de boala), medicul de medicina muncii dintr-o clinica de medicina muncii (care strange argumentele de profesionalitate si completeaza formularul numit Fisa de Semnalare BP1), medicul de medicina muncii din Directia de Sanatate Publica teritoriala (care cerceteaza cazul, infirma sau confirma argumentele si dovezile si in cazul fericit completeaza formularul numit Fisa de Declarare BP2), medicul de medicina muncii de la CNPAS (care verifica dosarul si aproba decontarea compensarilor banesti), apoi medicul de expertiza medicala a capacitatii de munca (adica mai nou medicina de asigurari) de la CNPAS (care cuantifica procentul de pierdere a capacitatii de munca ce se va traduce in compensatii banesti sau incadrare in grad de invaliditate, dupa caz) si uneori si Comisia de experti in medicina muncii a Ministerului Sanatatii, care judeca eventualele contestatii.

„Cu o procedura atat de complexa nu este de mirare de ce ajung putine cazuri sa fie declarate ca boli profesionale”, incheie specialistul in Medicina Muncii.