Directorul de la Realitatea decedat la 33 de ani \”muncea nebuneste, zi si noapte\”

Cum arata ziua de munca a lui Miristea?

„Alex trebuia sa stie mereu ce tiraj a tras ziarul X, de ce n-a ajuns sau de ce a intarziat pachetul in orasul Y, de ce produsele trustului nu sunt la vedere in Piata A, de ce firma de difuzare B nu si-a platit datoriile, cand se face proba de tipar pentru lansarea noii reviste Y”, scrie pe blogul sau Mihnea Maruta. „Pe el il sunau toti cand voiau sa afle „cum a mers” cine stie ce editie cu subiect bun, pe el il sunau toti cand ziarul sau revista nu se mai gaseau nu-stiu-unde, el trebuia sa fie si la birou, si pe teren, si la tipografie, si la gara”, mai scrie fostul redactor-sef al Cotidianul, intr-un articol intitulat „Unde se duc visurile unui om care moare?”.

Despre stilul de lucru al lui Miristea scrie si colegul sau Dragos Stanca: „Era la volan (cand a decedat – n.r.) , se grabea spre birou. Aici il gaseai, aproape mereu. Zi si noapte, muncind nebuneste. Luptandu-se cu tone de ziare, reviste, carti, facturi, telefoane…”

Cazul managerului din trustul Realitatea aminteste de stilul „managerului-kamikaze”, ajuns in atentia opiniei publice odata cu decesul Ralucai Stroescu, manager in cadrul firmei de audit Ernst&Young, in primavara anului 2007.

Intr-un editorial publicat cu acea ocazie, Mihai Musatoiu, redactor-sef DailyBusiness.ro, a scris: „Peste ceva timp, cand pietele se vor aseza, companiile isi vor aminti cu nostalgie de anii acestia, cand cresterile de 50-100% erau la ordinea zilei. Pe de alta parte, managerii isi vor aminti, dupa caz, de perioadele in care nu si-au vazut copiii la fata cu saptamanile, sau de cele in care, pentru cateva zile in plus cu familia, au ratat oportunitati in cariera.

Alegerea intre cele doua extreme le este rezervata doar celor puternici, pentru ca mediocrii se aduna la mijloc, acolo unde nu deranjeaza pe nimeni. Nu stiu ce fel de persoana a fost, dar cu siguranta Raluca Stroescu n-a fost mediocra”.

Dumneavoastra ce credeti? In ce situatii construirea unei cariere justifica un stil de lucru dominat puternic de stres? Comentati aici