MEDIA & MARKETING

Miscarea eco pe vremea lui Ceausescu. Publicitarii de azi, reciclatorii de ieri

27 ianuarie 2012, ora 00:07, autor(i): Andreea Stefan   | 3 comentarii publicate
Aboneaza-te la: RSS   Trimite prin: LinkedIn
sticle lapte-etimpu.wordpress.com.jpg
Epoca de Aur este vazuta azi ca o perioada eco in istoria moderna a tarii, astfel ca aniversarea zilei de nastere a lui Nicolae Ceausescu a fost prilej pentru multi publicitari si bloggeri de a-si aduce aminte cum "Recuperau, Reconditionau, Refoloseau".

Fie ca e vorba despre campanii publicitare sau de responsabilitate sociale, azi, tot mai multe companii se promoveaza prin componenta de actiunilor eco, care strange tot mai multi adepti.

Printre acestea se numara chiar Coca-Cola Hellenic, care a implementat Conceptul RE, ca platforma activa de CSR.

"Conceptul RE nu este strain romanilor, el facand parte din viata lor zilnica inca de pe vremea lui Ceausescu. Epoca de Aur a fost probabil cea mai eco perioada din istoria moderna a tarii. Sub obladuirea partidului, a scolii, a alimentarei de la colt, a tovaraselor invatatoare si vanzatoare, cu totii faceam RE dupa RE pana la victoria finala a ecologiei", sustin reprezentantii agentiei Next Advertising.



Cat despre amintirile celor care "reciclau" in perioada comunista, Sorin Popescu, "fost strangator de maculatura la Liceul Sf. Sava din Bucuresti", actual manager al Next, a povestit cum reusea sa stranga cantitatea de hartie pe care trebuia sa o predea pe post de maculatura, pe vrema cand era elev.

sursa foto:etimpu.wordpress.com
sursa foto:etimpu.wordpress.com
"Mi-amintesc ca prin clasa a zecea fiecare din noi trebuia sa predea la liceu o cantitate de maculatura, pe care era practic imposibil s-o strangem doar cu ce aveam prin casa, asa ca eram nevoiti sa plecam la cersit prin vecini", spune Popescu.

"Totusi, dupa ce i-am luat la rand pe vecinii de cartier cu care ma cunosteam cat de cat, si care m-au ajutat si ei, saracii, fie cu cate o carte mai jerpelita, fie cu niste ziare vechi, eram departe de cantitatea pe care trebuia s-o duc la scoala. Asa ca am inceput sa merg prin blocuri si sa sun pe la usi, intreband oameni necunoscuti daca n-au cumva ceva maculatura care le prisoseste. Si dupa mai multe sunaturi, refuzuri sau 'pleaca de aici, golanule' ma pomenesc ca un domn mai in varsta imi spune sa intru, ma roaga sa-l astept un pic in vestibul, ca are niste reviste vechi de care voia de mult sa scape", mai spune managerul Next.

Teancul si colectia de reviste Pif

Ce a facut domnul in varsta? "Si se intoarce cu un teanc de vreo jumatate de metru de Pif-uri vechi, de-alea rosii, pentru cei care se pricep, inclusiv numarul 1, si-mi multumeste, tot el, ca-l scap de ele. A fost una din cele mai fericite zile din viata mea de licean, pentru ca eram, si sunt inca, un mare colectionar de Pif uri rosii, vechi. Iar la scoala am dus pana la urma doar cat reusisem sa strang pana atunci, dar nu s-a intamplat nimic, pentru ca s-a dovedit ca oricum stransesem cam cel mai mult din clasa. Si am, datorita maculaturii lui Ceausescu, cea mai tare colectie de Pif-uri vechi din generatia mea", povesteste Sorin Popescu.

La randul sau, Hana Ciobanu, "fost caraus-sef de sifoane in proiectul marea Resifonare", actual manager de proiecte, a povestit despre ritualul de sambata dimineata din familia sa.

"Dupa micul dejun, ne luam sarsanalele si plecam, fie iarna fie vara, in acelasi stil:  el cu sticle si borcane goale, in vreo 3-4 sacose de rafie, eu cu doua sifoane mari, cate unul in fiecare mana si cu o cutie cu sase capsule goale, in buzunar, pentru REumplere. Destinatia finala: cele mai mari cozi din cartier!", relateaza Hana Ciobanu.

sursa foto:comunismulinromania.ro
sursa foto:comunismulinromania.ro
"Tata se oprea la coada de la alimentara, pentru REturnarea sticlelor si borcanelor contra lapte si iaurt. Iar eu traversam pana la 'Sifoane' si ma asezam cuminte la o coada la fel de mare.  Era palpitant statul la coada, ca sa nu mai vorbim despre povestile cu final tragic pe care le puteai asculta, in care sifonul nu-stiu-cui a explodat cand l-au umplut si i-a scos ochiul omului. Cred ca de-aia imi plac acum filmele de groaza! Ora de asteptare a randului se termina cu umplutul fasait al celor doua sifoane de sticla si cu schimbatul cutiei de capsule goale cu altele pline cu CO2 si cu intoarcerea victorioasa acasa", mai spune Ciobanu.
 
Tot despre cum a trait conceptul RE pe vremea lui Nicolae Ceausescu, a povestit si Cristian China-Birta,”fost deturnator de lecturi usoare”, actual blogger.

"Ce imi placea mie cand eram pionier era sa ma anunt voluntar cand era ceea ce se numea atunci 'Saptamana celor 3R - Reciclare, Reconditionare, Refolosire'. Pentru ca ajungeam in zona de maculatura, unde gaseam reviste, almanahuri, carti mai vechi, surprinzator cata lume arunca asa ceva, si plecam in fiecare zi de acolo cu un teanc. Dar, constiincios fiind, aduceam in schimb cam tot aceeasi cantitate de hartie, provenita din ziare si ce mai gaseam pe acasa", afirma China-Birta.

La randul sau, Cristina Bazavan, freelancer si bloger, rememoreaza evenimente din copilarie: "In epoca Ceausescu, am REfolosit (de nevoie) hainele surorii mele mai mari, am strins bani din borcanele si sticlele adunate de prin camarile bunicilor si ale mamei (desi mama se supara foarte tare pentru ca borcanele cu capac puteau fi refolosite la muraturi) si mi-am cumparat placi de vinil cu Alifantis si Andries".

Bazavan considera ca "era o absoluta nebunie sa stringi dopuri de pluta", cu norma la scoala, pe langa hirtie, sticle si fier vechi, dar si acum se intreaba 'unde naiba era REfolosita pluta aia'.

Si asta in timp ce Liviu David, "fost elev Scoala Generala nr. 2 Tg. Ocna", actual director de creatie Next, isi aminteste cum,  “intr-un an, profesorii scolii s-au hotarat, sau li s-a dat ordin, sa cultive viermi de matase. Drept urmare am primit toti sarcina colectarii frunzelor de dud. Exista insa un impediment minor, pe care nu l-a sesizat nimeni, decat usor prea tarziu: degeaba ai multi elevi daca exista un singur dud. In anul urmator nu s-au mai cultivat viermi de matase".

Si Semida Duriga, "fosta predatoare de manuale si premianta", actuala Group creative director Next a povestit cum "in ultima zi de scoala si ziua in care predam manualele buchisite un an intreg. Veneam in clasa cu un pachet greu, legat cu sfoara, si predam la catedra manual cu manual, conform tabelului: Citire, Algebra, Geometrie, Istorie, Stiintele naturii si toate celelalte materii. Toate sublinierile, amintirile si evident comentariile amuzante sau porcoase din dreptul pozelor ramaneau mostenire copiilor mai mici, ce la randul lor aveau sa le dea mai departe celor de dupa ei. Si asa lantul amintirilor si al REfolosirii continua mereu".
Comentariile acestui material
 
Numele complet:*
ex: Ion Popescu
Adresa de email:*
Site personal:
ex: http://www.dailybusiness.ro/
Comentariul tau:*
ATENTIE! Camp obligatoriu.
 
 
 
Adrian Stan a spus:
27/01/2012 13:50
Exista 2 erori.
Sambata nu era libera asa ca operatiunea cu sifoanele se facea duminica,daca nu cumva se ducea cu ele la gradinita sau la scoala.
Cutiile de capsule din romania au avut intodeauna 10 capsule,nu 6.
Rezulta ca nu faceai foarte des operatiunea ,daca nu tii minte...
 
etimpu.com a spus:
06/02/2012 16:52
Va multumim pt. ca ati mentionat site-ul nostru si ii asteptam pe nostalgici pe blogul www.etimpu.com unde pot gasi si alte poze cu reclame din perioada comunista si poze cu capsulele de sifon, poze cu almanahuri si reviste pif si multe altele.
 
Caro Constantin a spus:
02/03/2012 09:36
Imi amintesc si eu de perioada cu viermii de matase, cred ca eram prin clasa a7a: laditele cu viermi erau tinute undeva in laboratorul de stiinte naturale parca; eram luati pe rand cate o clasa, stergeam cu hartie igienica (cate o bucatica de hartie de elev!) frunzele si le asezam in mici teancuri. Sau mergeam tot cu clasa la strans frunze de dud, mai gaseam duzi in Parcul Circului, langa scoala sau in curtea spitalului vecin, de unde aveam aprobare pentru frunze. Pe mine ma cam ingretosau bietii viermi, nu-i prea simpatizam.
Intr-o vreme, cred ca eram in clasele primare, prin 79-80, aduceam la scoala capacele de staniol de la sticlele de lapte sau borcanasele de iaurt. Sticle, borcane si maculatura stransa cu sfoara, aveam norma de elev, cate sa aducem fiecare.
 
Ultima ora
KeyJobs - Job-uri premium
Miercuri, 17 Iulie 2019, 02:05
Alegeti frecventa cu care doriti sa primiti newsletterul:
Adresa dvs. de email:
Abonati-va la newsletter