- 
English
 - 
en
Romanian
 - 
ro
Real Estate

Cum se fac ca lucreaza agentii imobiliari: \”Am vorbit cu 20, unul singur a venit sa vada proprietatea pe care o vinde\”

06 Apr, 15:21 • cristina.mihai
Bianca, o tanara din Bucuresti, a scos recent la vanzare o casa pe un teren de 240 mp in zona Berceni. Prima dilema a venit imediat: Cu cat sa scoata proprietatea la vanzare pe o piata blocata? A discutat cu circa 20 de agentii imobiliare si doar una a trimis un consultant sa vada proprietatea inainte de a face o recomandare de pret.
Cum se fac ca lucreaza agentii imobiliari: \Am vorbit cu 20, unul singur a venit sa vada proprietatea pe care o vinde\

Restul au propus diverse preturi doar pe baza informatiilor telefonice. Majoritatea agentilor cu care a discutat tanara au spus ca vor include oferta in baza de date si ca vor reveni cu un telefon pentru a cere mai multe detalii. In doua saptamani, ea nu a mai primit insa niciun telefon.

„Un singur agent a venit sa vada proprietatea. A evaluat-o la circa 58.000 euro”, spune proprietara locuintei. Recomandarea de pret a venit, insa, abia dupa ce ea i-a spus cat ar vrea sa obtina.
[quote=Gabriel Zamfir, presedinte Uniunea Nationala a Agentiilor Imobiliare (UNIM), filiala Bucuresti] Sub 5% din agentii imobiliari care forfotesc pe piata sunt calificati profesional[/quote]
In aceeasi zona, o casa pe un teren de 400 mp s-a vandut in urma cu cateva luni la circa 35.000 euro.

Agentul respectiv si anunturile lipite de proprietara pe stalpii din zona i-au adus, in doua saptamani, circa 10 vizionari, dar niciun client hotarat.

De unde provine aceasta lipsa de interes a agentiilor imobiliare? Explica Gabriel Zamfir, presedinte al Uniunii Nationale a Agentiilor Imobiliare, filiala Bucuresti. Majoritatea agentilor imobiliari de pe piata nu sunt calificati sa practice aceasta meserie, iar ei sunt in continuare obisnuiti cu vanzarile de altadata, cand singura responsabilitatea a agentului era sa intermedieze, fara a face practic nimic. „Din nefericire, pe piata sunt inca agenti care nu inteleg care este rolul lor in tranzactie, dar si clienti care privesc cu acelasi primitivism tranzactionarea locuintei, desi nevoile lor sunt altele acum, fata de acum 2 ani”, spune Zamfir.

Cum s-au schimbat de fapt nevoile vanzatorului de locuinte?

Daca inainte de criza pretul de vanzare al unei proprietati se stabilea imediat in functie de piata sau de suma pe care a primit-o vecinul pentru o locuinta similara, acum fiecare face pretul dupa cum crede sau dupa cum ii spune agentul imobiliar. Cum se stabilesc preturile? Extrem de subiectiv: in functie de cati bani ar avea nevoie sau ar vrea sa obtina proprietarul.

Profesionalizarea agentului imobiliar nu este un subiect nou pe piata, ci o discutie care dateaza de 10 ani.

„Asociatia Romana a Agentiilor Imobiliare (ARAI) a reusit in anul 2000 sa trimita in Parlament o ordonanta privind profesionalizarea agentilor imobiliari. Practic, aceasta meserie nu ar mai fi putut fi practicata fara cursuri de calificare. Firmele din piata au privit insa cu atata reticenta si au opus atata rezistenta, incat legea nu a fost votata”, povesteste Zamfir.
[quote=Gabriel Zamfir, presedinte UNIM, filiala Bucuresti]Si proprietarul greseste: Da un anunt la 10 agentii si apoi incearca sa le evite pe toate [/quote]
Ulterior, asociatiile profesionale au incercat sa se standardizeze criteriile dupa care se practica aceasta meserie si au colaborat cu mai multe asociatii internationale. Mai mult, UNIM a infiintat 2 scoli pentru cursuri de calificare pentru agentii imobiliari, in Cluj si Bucuresti.

„Problema este ca majoritatea celor care lucreaza in piata nu s-au grabit sa se califice. Sub 5% din agentii imobiliari care forfotesc pe piata sunt calificati profesional”, spune Zamfir.

De asemenea, Zamfir atrage atentia si asupra atitudinii consumatorilor de servicii imobiliare. „Consumatorul nu face distinctia intre un agent calificat si unul necalificat. In plus, nu are educatia intermedierii exclusive. Da un anunt la 10 agentii si apoi incearca sa le evite pe toate”, mai spune Gabriel Zamfir.

Atitudinea generala „las’ ca merge si asa” i-a descurajat si pe cei care doreau sa faca aceste cursuri. Mai mult, problemele financiare determinate de criza scoate din calculul agentiilor mici posibilitatea de a plati aceste cursuri de certificare.

„Piata e vai de capul ei, agentiile nu isi pot plati nici cheltuielile uzuale, cum ar fi facturile la telefon, dar sa mai faca si cursuri de calificare, care dureaza 6 luni si costa cateva sute de euro”, conchide Zamfir.