Analiză exclusivă: Nicolás Maduro, capturat. Analistul politic Sandu Valentin Mateiu explică posibilele consecințe ale intervenției americane în Venezuela

Cum va afecta capturarea lui Nicolás Maduro relațiile Statelor Unite cu alte state din America Latină și din Sudul global*, dar în special cu Mexic, Brazilia sau Cuba?

În sine, o acțiune militară împotriva altui stat contravine Cartei ONU, și indiferent de motivul acțiunii, nu a fost o simplă capturare a unui lider narcotraficant. A fost o acțiune militară pe teritoriul altui stat iar conducerea, chiar și ilegitimă a Venezuelei — pentru că se știe cum a câștigat ultimele alegeri—, a invocat imediat Carta ONU, articolul 51, Dreptul la Autoapărare.

În general, țările din Sudul Global și statele latino-americane vor avea o reacție negativă; vor lua în calcul relația cu Washingtonul, dar în general vor avea o reacție negativă pentru că le aduce aminte de doctrina Monroe, de perioada în care Statele Unite acționau nestânjenite în această emisferă.

Da, „să nu intervină europenii cu al lor colonialism”, dar schimbările de putere și alte limitări ale Statelor Unite erau lucruri aproape obișnuite, și cred că vom avea reacții negative, mai ales din partea statelor în care la conducere sunt președinți sau guverne de stânga.

Președintele columbian va reacționa negativ, Mexicul va reacționa negativ. Argentina, de exemplu, va fi alături de Statele Unite. Brazilia va reacționa negativ, dar în ansamblu, cred că mulți latino-americani ar vrea să vadă o schimbare în Venezuela pentru că țara a devenit o problemă în sine.

Venezuela se confruntă cu o criză economică, instabilitate politică și acuzații de criminalitate la nivelul guvernului. În acest context, ar putea avea justificare acțiunea SUA asupra liderului de la Caracas?

Avem cea mai mare scădere a nivelului de trai în Venezuela, acest regim a dus la un pseudosocialism și la o instabilitate deosebită, este implicat în fel de fel de acțiuni criminale, asta e o realitate, și da, e la mâna narcotraficanților și a grupurilor criminale, și așa mai departe. Este ceea ce se întâmplă când avem acel triunghi: al celor de deasupra legii, al celor care ar trebui să respecte legea, dar o încalcă și interlopii. Acolo, în Venezuela, s-a creat un asemenea grup, care are propria lui inerție.

Dar, oricât de mare este crima guvernului venezuelan, el poate fi schimbat numai din interior. S-a încercat prin alegeri și știm că opoziția a câștigat, Venezuela a dat și o laureată a Premiului Nobel pentru pace. (Nota red. – Venezueleana María Corina Machado a câștigat premiul Nobel pentru Pace pentru 2025.)

Acțiunea din exterior, oricât de legitimată ar fi ea sub aspectul capturării unei persoane care este acuzată ca fiind liderul unei rețele de narcotraficanți, va fi privită, în primul rând de țările latino-americane, aproape în majoritate, dar și de statele din Sudul Global, ca fiind o acțiune militară care încalcă flagrant Carta ONU.

Și acum, în funcție de orientarea politică, vom vedea reacții negative, foarte negative sau neutre. Argentina va fi, de exemplu, alături de Washington. Cuba va reacționa cel mai negativ.

Domnule Mateiu, ce precedent se creează pentru relațiile internaționale, dacă Statele Unite capturează un lider străin, fără să aibă un mandat internațional?

Nu este un precedent, vă rog. Avem deja o agresiune uriașă lângă noi, când un stat, numit Rusia, a venit să distrugă, nu numai să ucidă un lider, pe Zelenski. A căutat să-l ucidă de la început și a vrut să distrugă un stat și o națiune.

Rusia a fost magistrală în manipulare, întotdeauna a încercat să-și îmbrace cele mai îngrozitoare acțiuni, agresiuni de o duritate deosebită, sub un aspect legal. A reușit să manipuleze și cu articolul 1 al Cartei ONU, prezentându-și agresiunea ca fiind dreptul la autoapărare al separatiștilor.

Precedentul exista. Problema este că tocmai statul care a contribuit decisiv la construirea ordinii internaționale — Statele Unite și, acum, președintele Trump —, nici măcar nu invocă un cadru legal pentru a justifica această acțiune militară. În schimb, operațiunea este prezentată drept o simplă acțiune judiciară împotriva unui narcotraficant.

Regimul venezuelean este ilegitim, dar acțiunea militară contravine dreptului internațional, iar noi trebuie să rămânem în cadrul dreptului internațional, pentru că avem o agresiune a unui dictator (n. -red – Putin) pus pe rău mult mai mult decât extragerea unui narcotraficant. Avem, din partea Rusiei, distrugerea unui stat și a unei națiuni — ucraineană —, cu perspectiva să avem și noi probleme. Nu mai vorbesc de alte zone. Pentru că acum, cu cât se deschide această cutie a Pandorei, cu atât fel de fel de dictatori și autocrați își vor manifesta apetitul pentru agresiune.

Cum ar trebui să reacționeze, totuși, Organizația Națiunilor Unite, Organizația Statelor Americane, Uniunea Europeană? De ce nu reacționează rapid?

Vă dați seama că nu dau sfaturi. Vor reacționa rapid. ONU va reacționa în baza cartei sale. Vom avea reacții la Consiliul de Securitate. Europenii vor reacționa în baza principiului lor, din partea democrațiilor europene.

Dictaturile, de la Rusia la China, vor reacționa, în același timp, „indignate”, încercând să manipuleze situația în favoarea lor. Dar adevărații agresori sunt acolo, în Rusia, nu în altă parte.

Și trebuie să fim atenți la acest aspect, pentru că nici măcar sub Donald Trump nu avem o țară care agresează oricând, oricum, un alt stat. Rusia este cea care a făcut acest lucru.

Iar a deforma situația asta și a o folosi în favoarea acestor dictatori, care sunt dispuși să distrugă state și națiuni, nu este un demers, să zic așa, corect.

Pot fi afectate alianțele militare, parteneriatele strategice pe care le are Statele Unite cu țările europene, inclusiv…?

Nu mergeți în direcția aceea. Nici nu vreau să terminați întrebarea. Parteneriatul strategic între România și Statele Unite este cu totul altceva decât situația de acolo. Nu. Parteneriatul strategic cu SUA nu va fi afectat.

Există riscul ca și alte state să se folosească de acest tip de operațiune, ca justificare, pentru propriile acțiuni militare, unilaterale?

Fiecare dintre statele care erau pregătite să agreseze au agresat sau vor agresa. Încep iar cu Rusia și cu o lungă linie, un lanț întreg de agresiuni. Dar da, vor încerca să prezinte acțiunile lor ca fiind legale, iar pe cea a Statelor Unite, ca un exemplu că Occidentul, respectiv SUA, sunt cele care încalcă dreptul internațional. Da, se vor folosi de această situație pentru a-și justifica acțiunile lor.

Poate fi o încurajare pentru China să acționeze la fel în Taiwan?

Într-o lume în care puterile mari acționează unilateral, inclusiv Statele Unite, acțiunea lui Donald Trump, chiar dacă a fost justificată legal, creează un model periculos. Este foarte probabil ca președintele Xi, care urmărește reunificarea Chinei, chiar și prin forță, să se simtă încurajat să recurgă la forță în tentativa de a controla Taiwanul.

Cu cât ordinea internațională, bazată pe echilibrul de forțe și norme de drept, este slăbită, cu atât mai mult fiecare putere se simte liberă să-și rezolve problemele de securitate după propriile reguli, inclusiv China, care ar putea recurge la forță pentru reunificarea cu Taiwanul.

M-aș întoarce la stabilitatea geopolitică din Caraibe și din regiunea Golfului Mexic. Ce s-ar putea întâmpla în zonă în următoarele zile, în lunile care urmează?

Aici, va trebui să fiu mai atent, pentru că este cercul cel mai îndepărtat, chiar și decât cel al Pacificului, pentru noi. De aceea trebuie să fim atenți. Eu o să acord mai multă atenție zonei. În primul rând, cred că acțiunea nu va genera o destabilizare regională.

Acțiunea militară este îndreptată numai și numai împotriva Venezuelei. Atenție, avem o situație internă, deosebită în Venezuela. Statele din jur vor reacționa, pentru că se încalcă dreptul internațional și apare acest pericol al unor acțiuni militare ale unui stat puternic asupra unui stat mai slab. Aici va fi principala îngrijorare a statelor latino-americane. Dar la capitolul stabilitate, nu.

Venezuela în sine este un factor de instabilitate. Și odată Maduro îndepărtat, să vedem ce urmează, deocamdată el a fost doar capturat. Regimul este acolo. Cred că nu va fi mai multă instabilitate decât este acum. Va fi îngrijorare, bineînțeles, la vecinii Venezuelei. Nu la toți. Columbia, de exemplu, va fi mulțumită că nu mai vin refugiați. Vorbesc în situația în care apare schimbarea de regim și Venezuela se stabilizează intern.

De cealaltă parte, Guyana nu va mai fi amenințată. Venezuela pregătea niște acțiuni militare împotriva vecinului său. Îngrijorarea cea mai mare va fi pentru Cuba, dependentă de Venezuela. De altfel, numeroase forțe de securitate cubaneze sunt prezente în Venezuela, susținând regimul și contribuind la reprimarea populației care nu îl acceptă.

Cuba, puternic dependentă de petrolul venezuelean, ar fi principalul perdant în cazul unei schimbări de regim în Venezuela, deși suntem încă departe de acest scenariu. Până atunci, ceea ce s-a realizat rămâne o acțiune militară punctuală, reușită pe plan politico-militar, constând în capturarea unui lider.

Nota red. Sudul-global: Geografic, termenul se referă la cele 32 de țări de sub linia ecuatorului (din emisfera sudică), prin comparație cu cele 54 de țări care se află la nord de ecuator.

Nota red: Doctrina Monroe (1823) avertiza puterile europene să nu mai colonizeze sau să intervină în treburile Americilor, proclamând că SUA nu se va amesteca în conflictele europene, dar va considera orice tentativă europeană de colonizare în Emisfera Vestică ca pe un act ostil, stabilind astfel America Latină ca „sferă de influență” a SUA, deși inițial a fost ignorată, ulterior a justificat intervențiile americane, mai ales prin Corolarul Roosevelt din 1904.

Citește și: Trump avertizează că SUA vor interveni dacă Iranul va ucide protestatari