Biserica Ortodoxă cinstește pe Sfântul Apostol, Întâiul Mucenic și Arhidiacon Ștefan

Ștefan, unul dintre cei șapte diaconi aleși de apostoli „plini de Duh Sfânt și înțelepciune”, a urmat îndeaproape pașii lui Hristos, a asistat la minunile Sale și a fost ales să conducă diaconii datorită credinței sale profunde și puterii de a săvârși semne și minuni.

Sfântul Ștefan a vestit tuturor pe Iisus Hristos

„Bărbați, frați, aflați pentru ce s-au înmulțit răutățile între voi și s-a tulburat tot Ierusalimul; fericit este omul care a crezut în Iisus Hristos, pentru că Acesta este cel Care a plecat cerurile și S-a pogorât pentru păcatele noastre și S-a născut din Sfânta și Preacurata Fecioară Maria, cea aleasă mai înainte de întemeierea lumii. Acesta neputințele noastre le-a luat și bolile noastre a purtat. Pe cei orbi i-a făcut să vadă, pe cei leproși i-a curățit și dracii a izgonit” (Viețile Sfinților).

Ștefan fost dus în sinedriu și învinuit de martorii mincinoși că rostește cuvinte de hulă împotriva Templului și a Legii.

„Sfântul Ștefan stătea în mijlocul acelei adunări ucigașe ca un înger al lui Dumnezeu, strălucind cu lumina dumnezeiescului dar, precum odinioară Moise s-a preamărit cu strălucirea feței lui, și toți cei ce ședeau în adunare, căutând la dânsul, au văzut fața lui ca fața îngerului” (Viețile Sfinților).

Consultând Noul Testament, Nicolae Steinhardt a scris: „Nu încape îndoială că pentru a primi jertfa primului mucenic al Său, Domnul S-a ridicat în picioare. Și pentru care pricină? Din respect pentru Arhidiaconul Ștefan și spre a-i aduce osebită cinstire. La acest dintâi act de jertfă, mărturisire și curaj, Domnul înțelege să asiste din ceruri într-o atitudine cinstitoare.”

„Domnul îl respectă și-l admiră pe Ștefan pentru curajul de care dă dovadă, pentru că Îl mărturisește și nu se leapădă și nu se rușinează de Mântuitorul său, pentru că și-a înfruntat potrivnicii și s-a străduit să le demonstreze adevărul dreptei credințe”, a scris Steinhardt.

Acuzat de blasfemie contra lui Moise și a lui Dumnezeu, Sfântul Ștefan a fost condamnat la moarte și ucis cu pietre

„Multă ploaie de pietre zburând asupra lui și cu totul roșindu-se de sângele lui, iar cu trupul slăbind și din legăturile cele firești dezlegându-se, îl durea inima pentru cei ce-l ucideau și mai cu sârguință se ruga pentru ei, decât pentru sine. Căci pentru sine a zis: «Doamne, Iisuse, primește sufletul meu!» Iar pentru ei, plecându-și genunchii și cu glas mare strigând, a zis: «Doamne, nu le socoti lor păcatul acesta»”.

Printre cei care l-au judecat și care au asistat la uciderea lui a fost și Saul, convertit ulterior la creștinism și numit Sfântul Apostol Pavel.

După aflarea sentinței, Sfântul Ștefan a avut o teofanie și le-a spus iudeilor: „Iată, văd cerurile deschise și pe Fiul Omului stând de-a dreapta lui Dumnezeu”.

Fecioara Maria și Sfântul Ioan Teologul s-au rugat pentru el, în timp ce era omorât cu pietre

Trupul său a fost lăsat de evreii ucigași la marginea orașului, timp de două zile, pentru a fi mâncat de câini, dar în a doua noapte a fost luat de apostoli și dus în propria țară, spre a fi înmormântat creștinește.

Ucis pentru credință, a devenit primul martir și mărturisitor al credinței în Dumnezeu, iar mulți dintre bolnavi au fost vindecați de moaștele lui.

Sfântul Ștefan este recunoscut ca fiind primul martir creștin care a fost martirizat prin lapidare, pentru credința creștină. Iisus Hristos l-a luat sub protecția Sa, ca să-L urmeze pretutindeni și să ia parte la faptele și minunile Sale.

Sfântul Ștefan este sărbătorit de romano-catolici, anglicani, reformiști, evanghelici și unitarieni pe 26 decembrie, iar de greco-catolici și ortodocși pe 27 decembrie

Prin tradiție creștină, în această zi este bine să dăruim icoana Sfântului Ștefan sau o candelă aprinsă pentru sănătatea rudelor bolnave, dar și pentru ocrotirea casei de pericole.

Tot ca un semn al iubirii, prețuirii și respectului pe care i-l purtăm Sfântului martir Ștefan, este bine ca în această zi persoanele certate să se împace.

Tradiții și ritualuri de Sfântul Ștefan

O veche tradiție spune că, de ziua Sfântului Ștefan, este bine să se aducă în casă icoana care îl înfățișează pe acest martir, sfântul ajutându-i pe creștinii care au probleme de sănătate, dar și pe cei care se judecă de multă vreme cu alte persoane.

Tradiția mai spune că, pentru sporul casei și sănătatea rudelor bolnave sau păgubite, este bine ca, pe 27 decembrie, să se dăruiască o icoană a Sfântului Ștefan sau o candelă nouă, aprinsă.

În această zi, în biserici se pomenesc creștinii care au murit în împrejurări dramatice și se împart pachete cu mâncare celor care poartă numele Sfântului Ștefan.

În unele zone din Muntenia se prepară „păiniciile lui Ștefan”, care au formă rotundă și sunt făcute dintr-un aluat asemănător cu cel de cozonac. Unse cu miere, aceste pâinici rotunde amintesc de pietrele care l-au ucis pe Sfântul Ștefan. După ce se sfințesc la biserică, se împart de pomană copiilor săraci. Se mai spune că în această zi persoanele certate trebuie să se împace.

Cele mai întâlnite prenume sunt: Ștefan, Ștefana, Ștefania, Fane, Fănel, Fănica, Fănuța, Ștefănel, Ștefânuș, Ștefănuț.