Născută în Tunisia, din părinți sicilieni, în aprilie 1938, Cardinale a câștigat la 16 ani un concurs de frumusețe, fiind desemnată „cea mai frumoasă italiancă din Tunis”. Premiul a fost o excursie la Festivalul de Film de la Veneția, unde a fost remarcată de regizori și producători.
:format(webp):quality(100)/https://www.dailybusiness.ro/wp-content/uploads/2025/09/Cardinale-Claudia.jpg)
Ea avea inițial planuri să devină profesoară, dar, după cum povestea mai târziu, a acceptat să „încerce treaba asta cu cinematografia”, cum îi spusese tatăl ei.
Cariera sa timpurie nu a fost lipsită de dificultăți. Pentru că vorbea franceza, araba și dialectul sicilian al părinților, accentul ei era considerat nepotrivit, iar vocea i-a fost dublată de alți actori italieni.
Faima a venit în 1963, odată cu rolurile din 8 1/2, film premiat cu Oscar al lui Fellini, și din epopeea istorică Ghepardul, devenită un clasic al lui Visconti. „Visconti mă voia brunetă, cu părul lung. Fellini mă voia blondă”, spunea ea.
:format(webp):quality(100)/https://www.dailybusiness.ro/wp-content/uploads/2025/09/claudia-cardinale-1024x512.jpg)
În anii ’60 a jucat și la Hollywood, în Pantera Roz de Blake Edwards și în A fost odată în Vest de Sergio Leone, jucând alături de Henry Fonda și Charles Bronson.
În 1962, Cardinale a fost intervievată de BBC European Services după ce a cunoscut-o pe Regina Elisabeta a II-a la o gală din West End. Criticii o descriau drept „emblema glamour-ului postbelic european”.
Privind în urmă, Cardinale își amintea: „Cel mai frumos compliment pe care l-am primit a venit de la actorul David Niven, în timpul filmărilor la Pantera Roz. Mi-a spus: «Claudia, alături de spaghete, ești cea mai mare invenție a Italiei».
După despărțirea de producătorul de film Franco Cristaldi, la începutul anilor ’70, a început o relație de o viață cu regizorul napolitan Pasquale Squitieri, cu care are o fiică, Claudia.
A jucat până în anii ’80 de viață, apărând în 2020 în serialul elvețian Bulle. În 2000 a fost desemnată Ambasador al Bunăvoinței UNESCO, pentru activismul său în sprijinul drepturilor femeilor. În 2002 a primit premiul pentru întreaga carieră la Festivalul de Film de la Berlin.
„Am trăit mai mult de 150 de vieți: prostituată, sfântă, romantică, orice fel de femeie. Și este minunat să ai șansa de a te reinventa”, spunea ea.
Ministrul Culturii din Italia, Alessandro Giuli, a numit-o „una dintre cele mai mari actrițe italiene din toate timpurile”, care a întruchipat „grația italiană”.
„Ne lasă moștenirea unei femei libere și inspirate, atât ca femeie, cât și ca artistă”, a declarat Savry pentru AFP.
Citește și: Andreea Marin a căzut pe stradă din cauza epuizării: „Mi-am pus problema că aș putea avea ceva la inimă”