Prelungirea schemei de plafonare a prețului la gaze naturale, aflată în vigoare până la 1 aprilie 2026, depășește rolul inițial de protecție socială și se transformă într-un mecanism care generează arbitraje și avantaje economice pentru actorii mari din piață, distorsionând concurența și semnalele reale de preț, potrivit analizei semnate de Dumitru Chisăliță, președintele Asociației Energia Inteligentă (AEI), relatează agerpres.ro.
Te-ar mai putea interesa și: Bolojan: Prețul la gaze pentru casnici va fi administrat pentru o perioadă de tranziție de un an
În prezent, România nu mai dezbate plafonarea, aceasta fiind deja decisă, cu un plafon de 0,31 lei/kWh pentru consumatorii casnici, iar mesajele publice indică posibilitatea unor prelungiri ulterioare. Chisăliță atrage atenția că, în aceste condiții, prețul gazelor rămâne controlat politic și financiar de marii jucători din piață, ceea ce transformă plafonarea într-un mecanism de putere, redistribuire și influență, nu doar de protecție socială.
Potrivit președintelui AEI, schema are efecte mult mai largi decât simpla protecție a consumatorilor. Ea amână confruntarea cu realitatea pieței, împiedicând identificarea furnizorilor eficienți și corecți, a celor care trișează sau a celor care investesc. Autoritățile precum ANRE și instituțiile de concurență rămân aproape ineficiente în condițiile unui preț administrativ.
Schema funcționează pe baza unui „cost recunoscut”, adică o medie ponderată a costurilor și nu costul efectiv al fiecărui MWh. Aceasta creează oportunități de speculații legale: furnizorii care își gestionează inteligent portofoliile, perioadele de aplicare și structura juridică pot obține compensații mai mari decât costul real al gazului. În plus, întârzierile de decontare avantajează furnizorii mari, care au acces la finanțare și pot suporta perioade mai lungi fără probleme, în timp ce furnizorii mici sunt forțați să vândă sau să iasă din piață, consolidând astfel poziția actorilor mari.