În timp ce Spania anunță măsuri de legalizare pentru peste 500.000 de muncitori străini, oferindu-le stabilitate, protecție și perspective clare de integrare pe piața muncii, România continuă să aplice o strategie rigidă, bazată pe sancțiuni, constrângeri și lipsa unor soluții de integrare reală, potrivit observatornews.ro.
Te-ar mai putea interesa și: Spania refuză „Consiliul pentru Pace” al lui Trump, în timp ce promovează o armată comună europeană
Potrivit lui Romulus Badea, președintele Patronatului Importatorilor de Forță de Muncă, România repetă un model greșit, concentrându-se pe amenzi și măsuri punitive într-un context economic aflat într-o schimbare rapidă. Statul român sancționează recrutorii pentru plecarea muncitorilor străini către Vest, deși procedurile de aducere a acestora în România sunt excesiv de birocratice, durează foarte mult și sunt dificil de gestionat. Mai mult, în situațiile în care muncitorii ajung în ilegalitate, adesea din cauza necunoașterii sau a complexității procedurilor de imigrare, România nu oferă nicio formă de amnistie sau cale de reintrare în legalitate, singura opțiune fiind repatrierea.
În acest context, comparația cu Spania este elocventă: în timp ce România refuză să recunoască existența acestor probleme și nu ia măsuri concrete, Spania, dar și alte state precum Italia și Portugalia, au adoptat politici de amnistie pentru zeci de mii de muncitori, facilitând intrarea lor în legalitate. Aceste politici transmit un semnal clar muncitorilor străini: există state care îi acceptă, îi protejează și le oferă un cadru legal stabil. Ca urmare, sancțiunile și restricțiile din România nu fac decât să alunge forța de muncă spre Vest, unde riscul ilegalității este perceput ca fiind mai mic, deoarece există șanse reale de regularizare.
Pe lângă aceste probleme structurale, noile reglementări în domeniul migrației în scop de muncă riscă să agraveze situația. În forma actuală, ele pot bloca peste 70.000 de solicitări de avize de muncă deja depuse, cu programări stabilite până la finalul lunii aprilie 2026. Impactul bugetar al acestor întârzieri este considerabil: pentru fiecare lună de întârziere în aducerea muncitorilor, statul român pierde aproximativ 130 de milioane de lei, proveniți din contribuții sociale (CAS și CASS), impozit pe salarii și contribuția asiguratorie pentru muncă. Aceste sume ar putea acoperi, de exemplu, zeci de mii de pensii medii.