România, pionier surprinzător în energia solară. De ce mizează pe baterii înainte ca rețeaua să fie sufocată de fotovoltaice

Ritmul de dezvoltare a energiei fotovoltaice începe să încetinească în Europa, chiar dacă investițiile în energia solară continuă să fie importante. Potrivit datelor SolarPower Europe, citate de The Economist, Uniunea Europeană a adăugat în 2025 aproximativ 67,2 GW de capacitate fotovoltaică nouă, o creștere foarte mică față de anul precedent. Pentru 2026, estimările indică însă o încetinire mai clară, cu mai puține instalații noi în principalele state membre, singura excepție importantă fiind Italia.

Te-ar mai putea interesa și: Germania riscă să rateze pentru prima dată obiectivele climatice anuale, în timp ce politicienii cer revenirea cărbunelui în producţia de energie

România, pionier surprinzător în energia solară. De ce mizează pe baterii înainte ca rețeaua să fie sufocată de fotovoltaice

Principala problemă nu mai este neapărat capacitatea de producție, ci infrastructura necesară pentru transportul și stocarea energiei produse. În zilele cu mult soare, parcurile fotovoltaice pot produce cantități foarte mari de electricitate, în special în orele de vârf. Rețelele electrice nu sunt însă întotdeauna suficient de dezvoltate pentru a transporta energia către zonele unde există cerere sau către sisteme de stocare. Din această cauză, producătorii sunt uneori nevoiți să își reducă producția sau chiar să se deconecteze temporar. În alte situații, energia în exces este oferită la prețuri foarte mici, iar acest fenomen poate duce la apariția unor prețuri negative la electricitate.

Problema este vizibilă mai ales în statele europene care au instalat deja cantități foarte mari de capacitate solară. În prima jumătate a anului, numărul orelor cu prețuri negative a crescut cu 33% în Germania și cu nu mai puțin de 237% în Spania, comparativ cu aceeași perioadă din 2024. Situația arată că dezvoltarea rapidă a producției regenerabile trebuie să fie însoțită de investiții în rețele și în capacități de stocare. Operatorii europeni de rețea intenționează să investească sute de miliarde de euro în modernizarea infrastructurii în următorul deceniu, însă aceste proiecte necesită timp și resurse considerabile.

Una dintre cele mai importante soluții pentru reducerea presiunii asupra rețelelor o reprezintă bateriile de stocare. Acestea permit păstrarea energiei produse atunci când producția este mai mare decât consumul și utilizarea ei ulterior, în momentele în care cererea crește sau producția solară scade. Uniunea Europeană estimează că, până în 2030, va avea nevoie de baterii capabile să furnizeze aproximativ 150 GW de energie din stocare. La sfârșitul lui 2025, capacitatea instalată era însă de numai 37 GW, ceea ce arată un decalaj semnificativ între necesarul viitor și situația actuală.

În acest context, statele membre trebuie să adopte o serie de reforme pentru a accelera dezvoltarea bateriilor. Printre acestea se numără simplificarea regimului fiscal, reducerea timpului necesar pentru obținerea autorizațiilor și o mai bună coordonare între operatorii de rețea. Implementarea acestor măsuri este însă neuniformă în Europa, iar unele țări se mișcă mai repede decât altele.

România se remarcă în mod surprinzător în acest domeniu, deși nu este în mod obișnuit considerată una dintre marile puteri europene ale energiei regenerabile. Potrivit analiștilor SolarPower Europe, România are un avantaj important: încearcă să introducă stocarea în același timp cu extinderea capacității solare, în loc să aștepte ca problema dezechilibrelor din rețea să devină critică.

Antonio Arruebo, analist la SolarPower Europe, explică faptul că România instalează sistemele de stocare relativ devreme în procesul de dezvoltare a energiei solare. În multe țări din Europa de Vest, bateriile au început să fie introduse abia după ce au fost construite cantități foarte mari de capacitate fotovoltaică și au apărut probleme serioase de congestie a rețelelor. România încearcă să evite repetarea acestui scenariu.

Guvernul a încurajat în ultimii ani atât marii producători de energie, cât și proprietarii de locuințe să instaleze baterii împreună cu panourile fotovoltaice. Strategia a contribuit la dezvoltarea simultană a celor două tehnologii. În timp ce ritmul instalării de fotovoltaice a încetinit în Europa în ansamblu, România a înregistrat în 2025 o creștere de aproximativ 45% a instalărilor fotovoltaice, susținută de cererea ridicată și de procesarea mai rapidă a autorizațiilor.

Creșterea interesului pentru energia solară în România a fost puternic influențată și de criza energetică declanșată de invazia Rusiei în Ucraina în 2022. Creșterea puternică a prețurilor la energie i-a determinat pe consumatori și companii să caute soluții pentru a-și reduce dependența de rețea și costurile cu electricitatea. În același timp, programele de subvenționare au făcut instalarea panourilor mai accesibilă. Ca urmare, România a ajuns la aproximativ 330.000 de prosumatori, persoane sau entități care produc energie pentru propriul consum și pot livra surplusul în rețea.

Pe măsură ce numărul instalațiilor fotovoltaice a crescut, atenția autorităților s-a mutat treptat de la simpla producție de energie către stocarea acesteia. Guvernul a eliminat anul trecut anumite taxe aplicate sistemelor de stocare, iar în luna mai a anunțat că intenționează să redirecționeze 76 de milioane de euro din subvențiile destinate energiei solare către baterii.

Rezultatele au început deja să fie vizibile. Până în prima jumătate a anului 2026, aproximativ o treime dintre prosumatori își instalaseră sisteme de baterii, potrivit datelor citate de The Economist. În același timp, conform celor mai recente informații furnizate de Transelectrica, instalațiile de stocare din România au ajuns la aproape 2.000 MWh capacitate energetică și aproximativ 1.000 MW putere.

România încearcă, de asemenea, să introducă baterii direct în marile parcuri fotovoltaice. Unul dintre cele mai importante proiecte este cel de la Ogrezeni, care ar urma să combine o capacitate solară de 762 MW cu un sistem de stocare de aproximativ 1 GWh. Dacă proiectul va fi finalizat conform planurilor, în 2027, acesta se va număra printre cele mai mari proiecte europene care combină producția de energie solară cu stocarea în baterii.

Evoluția a atras atenția consultanților internaționali din domeniul energiei. Potrivit reprezentanților DNV, România devine una dintre principalele piețe europene pentru stocarea energiei prin baterii, ceea ce reprezintă o schimbare importantă pentru o țară care până nu demult era percepută mai degrabă ca o piață emergentă în domeniul regenerabilelor.

Strategia României vine, însă, și cu un compromis. Cerința ca anumite centrale să aibă conexiuni la rețea și capacități de stocare înainte de instalarea panourilor fotovoltaice poate încetini ritmul dezvoltării energiei solare pe termen scurt. Cu toate acestea, autoritățile preferă să accepte o dezvoltare ceva mai lentă acum pentru a evita apariția unor blocaje mult mai mari în viitor.

Această abordare se reflectă și în politica Administrației Fondului pentru Mediu, care gestionează programele de finanțare pentru energia regenerabilă. AFM a început să reducă stimulentele pentru simpla instalare de panouri solare și să acorde o importanță mai mare bateriilor și sistemelor de stocare.

În același timp, România a introdus măsuri pentru a reduce numărul proiectelor speculative care ocupă inutil capacitatea disponibilă a rețelei. Pentru dezvoltatorii de proiecte solare, a fost majorată suma minimă care trebuie depusă atunci când solicită racordarea la rețea. Scopul este de a descuraja companiile să depună cereri fără intenția reală de a construi proiectele, doar pentru a ocupa un loc pe lista de așteptare.

Problema este relevantă în mai multe țări europene, deoarece numeroși operatori de rețea procesează solicitările pe principiul „primul venit, primul servit”. În condițiile în care interesul pentru proiectele regenerabile a crescut rapid, acest sistem a dus la acumularea unui număr mare de cereri de racordare și la blocarea unor capacități de rețea de către proiecte care uneori nu ajung niciodată să fie construite.