Scriitorul maghiar László Krasznahorkai este laureatul Premiului Nobel pentru Literatură în 2025

László Krasznahorkai a primit Man Booker International Prize în 2015, iar numele său era vehiculat pe lista favoriților la Nobel de mai mulți ani. El s-a născut în 1954 în orășelul Gyula, în sud-estul Ungariei, aproape de granița cu România.

Premiul Nobel pentru Literatură 2025 i-a fost atribuit „pentru opera sa convingătoare şi vizionară care, în mijlocul terorii apocaliptice, reafirmă puterea artei” motivează Academia Suedeză.

Citește și: Netanyahu îl propune pe Donald Trump la Premiul Nobel pentru Pace: „Negociază pacea, țară după țară”

Zona rurală și izolată în care a crescut va servi drept cadru pentru primul său roman, Sátántangó (1985), devenit rapid un fenomen literar în Ungaria și opera care i-a adus recunoașterea.

Romanul Sátántangó (1985) surprinde, într-o manieră intensă, un grup de locuitori săraci ai unei ferme colective abandonate, în preajma prăbușirii regimului comunist.

Dominanta tăcerii și a așteptării este tulburată de apariția neașteptată a carismaticului Irimiás și a complicelui său Petrina, despre care se credea că au murit. Pentru sătenii care așteptau un miracol, cei doi par mesageri ai speranței sau ai judecății finale.

Elementul satanic, sugerat în titlul romanului, se regăsește în moralitatea lor servilă și în prefăcătoria lui Irimiás, care, deși eficientă, este înșelătoare, lăsându-i aproape pe toți încurcați.

Toți așteaptă un miracol, dar speranța este subminată încă de la început de motto-ul kafkian al cărții: „În acest caz, voi rata lucrul așteptându-l.” Romanul a fost adaptat într-un film în 1994, în colaborare cu regizorul Béla Tarr.

Romanul apocaliptic și recunoașterea internațională

Criticul american Susan Sontag l-a numit „maestru al Apocalipsei” al literaturii contemporane după lectura celui de-al doilea roman al autorului, Az ellenállás melankóliája (1989; The Melancholy of Resistance, 1998). Acțiunea, amplasată într-un oraș mic dintr-o vale carpatică, este un roman fantasy de groază: sosirea unui circ fantomatic, cu carcasa unei balene gigantice ca atracție principală, declanșează o serie de violențe și vandalism.

Incapacitatea militarilor de a opri anarhia favorizează posibilitatea unui coup d’état dictatorial. Krasznahorkai combină scene onirice și grotești cu portretizarea luptei brutale dintre ordine și haos, evidențiind cum nimeni nu poate scăpa de efectele teroarei.

În Háború és háború (1999; War & War, 2006), atenția se mută dincolo de granițele Ungariei. Arhivistul Korin decide, în actul final al vieții sale, să călătorească de la periferia Budapestei la New York pentru a-și afla locul în centrul lumii și a face cunoscut o veche epopee despre războinici reveniți. Stilul prozei se dezvoltă spre fraze lungi, curgătoare, fără puncte – semnătura lui Krasznahorkai.

Romanul Báró Wenckheim hazatér (2016; Baron Wenckheim’s Homecoming, 2019) continuă linia epică, concentrându-se pe revenirea acasă. Baronul Wenckheim, ruinat și cu o pasiune pentru jocuri de noroc, se întoarce din exilul din Argentina,0 sperând să se reîntâlnească cu iubita din copilărie. În cursul călătoriei, își predă viața în mâinile trădătorului Dante, versiunea murdară a lui Sancho Panza. Punctul culminant, comic și memorabil, este recepția festivă organizată pentru baron de comunitatea locală, pe care protagonistul melancolic încearcă să o evite cu orice preț.

O altă contribuție majoră la seria „epic-apocaliptică” este Herscht 07769: Florian Herscht Bach-regénye (2021; Herscht 07769: A Novel, 2024). De data aceasta, acțiunea se petrece într-un oraș mic din Thüringen, Germania, unde anarhia socială, crimele și incendiile coexistă cu moștenirea puternică a lui Johann Sebastian Bach. Protagonistul, Herscht, întruchipează copilul credul și cu inima mare, un „sfânt nebun” în spiritul lui Dostoievski. Romanul explorează cu măiestrie imprevizibilul și efectele neașteptate ale acțiunilor umane.

Explorări estetice și orientale

László Krasznahorkai își extinde apoi registrul estetic spre Estul Asiei. Északról hegy, Délről tó, Nyugatról utak, Keletről folyó (2003; A Mountain to the North, a Lake to the South, Paths to the West, a River to the East, 2022) se desfășoară în sud-estul Kyoto și explorează căutarea unui „grădini secrete” cu lirism intens. Această linie pregătește terenul pentru Seiobo járt odalent (2008; Seiobo There Below, 2013), o colecție de 17 povești aranjate după secvența lui Fibonacci, despre frumusețe și creație artistică într-o lume a orbirii și efemerității. Actul artistic, adesea absent de la fața locului, este perceput prin intermediul observatorilor, meșteșugarilor sau trecătorilor.

Romanul încorporează mitul japonez al zeiței Seiobo, protectoarea grădinii ce produce fructul nemuririi la fiecare trei mii de ani, transpus ca metaforă a creației artistice.

Un alt roman de amploare, Aprómunka egy palotáért: bejárás mások őrületébe (2020; Spadework for a Palace: Entering the Madness of Others, 2018), se desfășoară într-un Manhattan bântuit de fantomele lui Herman Melville și ale admiratorilor săi fanatici, explorând atât blestemul imitării, cât și binecuvântarea rezistenței, într-o manieră amuzantă și tulburătoare.

Stil și moștenire literară

Krasznahorkai este un scriitor epic în tradiția Europei Centrale, de la Kafka la Thomas Bernhard, caracterizat de absurd, grotesc și exces. În același timp, el își extinde explorările către contemplativ și liric, folosindu-se de experiențele călătoriilor în China și Japonia pentru a dezvolta teme ale frumuseții, creației și spiritualității.

Bibliografie selectivă

Opere în maghiară

• Sátántangó, 1985
• Az ellenállás melankóliája, 1989
• Háború és háború, 1999
• Seiobo járt odalent, 2008
• Báró Wenckheim hazatér, 2016
• Herscht 07769, 2021

Traduceri în engleză (selectiv)
• The Melancholy of Resistance, 1998
• War & War, 2006
• Satantango, 2012
• Seiobo There Below, 2013
• Baron Wenckheim’s Homecoming, 2019
• Herscht 07769: A Novel, 2024
Film (în colaborare cu Béla Tarr)
• Damnation (1988)
• Satantango (1994)
• Werckmeister Harmonies (2000)
• The Turin Horse (2011).

László Krasznahorkai combină absurdul și grotescul cu frumusețea și lirismul, explorând tensiunea dintre haos și ordine, între distrugere și creație artistică, oferind cititorului o viziune profundă și hipnotică asupra condiției umane. Opera sa transcende granițele Europei Centrale și devine o experiență universală a literaturii epice contemporane scriu organizatorii Premiului Nobel.

Citește și: Premiul Nobel pentru Chimie, acordat cercetătorilor pentru cadrele metalo-organice (MOF-uri)