Angajat la Popovici, cel arestat alaturi de Nastase

Bogdan Popovici. Condamnat la 6 ani de inchisoare in dosarul „Trofeul Calitatii”, in care a fost implicat, alaturi de alte persoane, si Adrian Nastase, pedepsit cu 2 ani de inchisoare.  

Popovici a detinut mai multe afaceri, printre care organizatorul de conferinte Forum Invest si trustul de presa Media On. Cea mai cunoscuta publicatie – Banii Nostri, la care a lucrat ca redactor, in perioada 2001-2006, si autorul randurilor de fata.  

Instanta de judecata s-a pronuntat asupra vinovatiei lui Popovici. Cum actiona el ca om de afaceri, consider ca poate fi de interes pentru cititorii unui blog de business. De aici, si ideea acestui articol.  

Tip (voit) nonconformist. Detesta sacoul, venea la blugi si tricou chiar si la conferinte organizate in locatii de lux, unde participau politicieni de cel mai inalt rang sau manageri de mari companii. Sustinea ca nu are telefon mobil.

Parca erau doi oameni intr-unul singur. Jovial in afara serviciului, distant la job pana la gretosenie. Platea din banii lui, pentru angajati, meciuri de fotbal, petreceri in cluburi selecte, si inchiria, ca sali de sedinte, spatii in cinematografe sau alte locatii culturale.  

Pe terenul de fotbal, Popovici nu se deosebea cu nimic de angajatii lui. Puteai sa il driblezi, sa-l faultezi, nu urma nicio repercusiune.  

Doua intamplari sunt definitorii pentru felul cum isi gestiona relatia cu personalul.

Cand managerii grupului au facut o echipa de fotbal pentru a participa la o competitie a firmelor, au organizat un meci de antrenament cu ceilalti angajati.  

Furios ca nu fusesem selectionat la prima echipa, am strigat: „v-ati ales acolo numai sefii, lasa ca va arat eu antrenament!”. L-am bagat si pe Popovici in echipa mea, mai mult pe considerente psihologice (jongla bine mingea, dar era gras, nu avea viteza). Ma gandisem ca asa cum subalternii nu vor „intra tare” la sefi, nici sefii nu vor indrazni sa cotonogeasca patronul.  

Dupa ce am castigat meciul, Popovici a intrat in vestiar si a spus: „asta e echipa managementului, nu a grupului, daca mergeti asa la turneu ma faceti de ras”. Si lotul a suferit modificari urgent.

De altfel, in afara de fotbal (de cateva ori dupa meciuri m-a dus cu masina), nu am schimbat niciun cuvant cu el, timp de cinci ani cat am lucrat la Media On. Niciodata nu am vorbit nimic despre job. Popovici se adresa numai redactorului sef, atat.  
[img=794]Bogdan Popovici. Foto: foruminvest.ro[/img]

A doua intamplare este la fel de sugestiva. Cand doi ziaristi si un fotoreporter au fost batuti de bodyguarzi la Sinaia, ne-a intrunit repede in sedinta.  

„Vrei sa faci un eveniment din asta!” – i-a reprosat un redactor. „Evenimentul e deja creat, eu il voi gestiona, asta e meseria mea”, a raspuns Popovici.  

Alt redactor i-a pus o intrebare, in aceeasi sedinta, iar replica a venit cat se poate de glacial: „Dumneavoastra nu sunteti redactor-sef, nici macar sef de sectie, nu putem discuta, pentru ca ar insemna sa sarim peste nivele”. In viata de toate zilele, omul era cu el la per tu si „Bogdane”.

Redactorul sef  (de-a lungul celor cinci ani au fost schimbati trei) avea independenta totala in a-si alege oamenii si a lucra cu ei. Nici macar la angajarea mea din 2001 nu a avut loc niciun interviu, nici nu am dat ochii cu Popovici, atunci.  

Il interesa numai tirajul publicatiei, nu ii placea sa intre in amanunte. „Pe surse” am aflat ca i-a spus unui redactor sef  „nu mai imi tot povesti ce vrei sa scrii, fa sa se citeasca revista si gata”.  

In vremurile bune, Banii Nostri ajunsese pe la 20.000-25.000 de exemplare vandute saptamanal, adica nu se apropiase chiar amenintator de liderul de piata Capital, dar ii daduse ideea sa ne racoleze din oameni.  

A fost una dintre primele publicatii care si-a creat un site, baniinostri.ro, cu continut diferit de al revistei. Erau preluate articolele, dar intrau si stiri la zi, publicate de oameni angajati special. Redactorul sef al site-ului (altul decat al revistei) ne comunica saptamanal topul celor mai citite articole.

Comanda periodic studii prin care verifica nu numai evolutia publicatiei, ci si a fiecarei sectiuni in parte. Autonomia se transmitea la fiecare redactor, astfel incat daca aveai rezultate bune, practic nu te mai deranja nimeni de la ceea ce faci. In cinci ani nu mi s-a impus niciodata un om sau o companie care sa apara ori sa nu apara in revista.  

Specula fiecare eveniment si fiecare crestere a unui segment de piata. Publicam suplimente pe domenii ca IT&C, imobiliare, banci, burse etc. „Am trei pagini de reclame, mai trebuie cinci de editorial”, transmitea Popovici.  

Cand piata imobiliara a luat avant, dupa 2004-2005, a infiintat doua publicatii noi, Constructor si 1001 case, stiind ca de acolo vor veni bani.  

La sedintele periodice organizate de obicei la cinematograful Studio, Popovici se adresa angajatilor, comunicand cifre, tendinte, intentii. „Pentru Banii Nostri avem contracte de reclama sa mai traim sase luni, apoi vom mai vedea”, zicea. Totul era pigmentat cu foarte multa vorbarie alambicata, nu rata niciun moment sa spuna ca e „un regizor ratat”.

Si la petrecerile de firma intrerupea muzica si tinea speech-uri mai relaxante, povestind de obicei cat e el de original si de bun antreprenor, cum face de altfel orice patron roman cand ii cade pe mana un microfon si o sala de plina cu angajati. Anunta evenimentul pe avizierul de la intrare: „Petrecere la clubul X, prezenta obligatorie”.