Barsana – dincolo de portile maramuresene

Macar o data pe an, rezervi o vacanta pentru odihna si lasi deoparte marsul fortat pentru a atinge obiective turistice. Si cum odihna inseamna distante mici, lipsa stresului, natura si mult somn, prioritate are Romania.
[img=375] Scara spre biserica veche de la Barsana[/img]

Maramuresul este la aproximativ 500 de km de Bucuresti, o distanta acceptabila pentru cei obisnuiti si cu peste 1000 de km pe zi. Drumurile s-au mai reparat si daca eviti Valea Prahovei, ai timp de un popas cat sa urci in turnul cetatii din Sighisoara si pe scara de lemn acoperita, in ritmul cobzelor cu rezonanta de corazon, pentru a privi orasul din toate partile.

O autostrada ar reduce timpul calatoriei, dar in locul imaginilor frumoase de pe marginea drumului te-ai alege doar cu plictiseala.
[img=376] Vechea biserica din Barsana[/img]
Portile maramuresene cu sculpturi de pesti, serpi sau cruci, tarancile cu poale (fuste) peste care poarta cele doua zadii vargate (mai ales cu rosu si negru), cu opinci si sape pe umar, ce se intorc de la camp sau cele care lucreaza la poarta traiste traditionale sau sosete de lana, te vor face, in curand, sa intelegi de ce i-ai pus la suflet pe maramureseni.

De la manastirea Barsana, nu mai este mult pana la Ocna Sugatag, la cabana Romsilva, unde gasesti cel mai linistit loc, intr-un palc de padure si o curte plina de capre, rate si gaini, asa ca la o gospodarie serioasa de tara.
Desi Ocna Sugatag este o statiune in care mai vin doar pensionarii pentru baile cu apa sarata, este bine plasata pentru a ajunge cu usurinta la toate manastirile vechi din lemn, intrate in patrimonial mondial UNESCO.
[img=378] Covoare la targul din Ocna Sugatag[/img]

La Barsana lasi noua biserica, de care ai auzit numai lucruri bune, pentru mai tarziu si incepi cu vechea biserica din lemn, situata pe deal, unde un preot cald si protector va veni personal sa-ti deschida si sa-ti spuna lucruri interesante despre istoria picturii si a reconditionarii ei.

Pictura este naiva, arhanghelii sunt reprezentati acoperiti de sute de ochi care vad tot ce se intampla in lume. Nu a avut norocul unor restauratori grijulii, dar i s-au intamplat si lucruri bune. Consolidarea bisericii, realizata cu un sistem de scripeti, a facut posibila ridicarea acoperisului si intarirea structurii de rezistenta in conditii moderne.
[img=379] La targ in Ocna Sugatag[/img]

Aici se tineau slujbe in fiecare zi de miercuri, pentru pomenirea mortilor, iar acum este muzeu. S-a dorit stramutarea ei in ansamblul manastirii noi, din vale, poate pentru ca maicutele ar fi ingrijit-o mai bine, desi parerile sunt impartite si multi nu considera potrivita (sau posibila) mutarea unei biserici.
Maramuresenii sunt plecati de ani buni afara din tara, sa munceasca in constructii sau agricultura. Cei care au ramas sunt recunoscuti ca mestesugari priceputi ai lemnului, ceramicii, crescatori de oi sau lucratori ai pamantului. Femeile cresc veniturile gospodariei vanzand la preturi bune cergi, covoare, stergare sau alte obiecte traditionale.
[img=381] Chinuirea animalelor [/img]

O zi la targul de joi, din Ocna Sugatag, te apropie de un stil de viata ramas primitiv. Nu credeai ca animalele mai sunt chinuite si ca oamenii vad in asta o distractie. Caii, care ar trebui sa care piatra pe munte, sunt pusi la incercare cu greutati imense. Targurile, organizate in zile diferite in fiecare sat, strang oameni si din satele vecine, obisnuiti sa strabata distante mari cu traiste grele in spate pentru a cumpara de toate, de la haine pana la animale. Cei multumiti de achizitiile facute beau aldamasul la mese pline de halbe de bere si mici.