Business vorbind, am dreptul sa fiu cocalar?

Un „nene” imbracat in maieu, tatuat pe brat si cu un lant gros la gat s-a prezentat la sediul unui dezvoltator imobiliar si a solicitat sa cumpere un apartament intr-un ansamblu rezidential. Omul a aratat ca are bani sa plateasca: o sacosa de plastic plina cu 300.000 de euro.

Directorul de vanzari l-a cantarit din ochi si i-a cerut un pret mult mai mare, facandu-l sa se razgandeasca. A evitat astfel sa ii spuna in fata „nu pot sa aduc un cocalar intr-un cartier select, ca pun clientii pe fuga”.

Din punct de vedere al corectitudinii politice, potentialul cumparator a fost discriminat. In fond, el are dreptul sa fie ceea ce in argou numim „cocalar”, termen ce cuprinde un anumit set de atitudini, comportamente, gusturi, acesorii vestimentare. Si care nu a fost (nici nu poate fi) declarat ilegal.

Business vorbind, directorul de vanzari al companiei imobiliare a luat o decizie justificabila. Daca ar fi vandut un apartament acelui solicitant, ar fi castigat 300.000 de euro, dar risca sa piarda mult mai multi bani, indepartand posibili clienti care nu accepta vecini cu gusturi dubioase.

In aceeasi maniera, mari producatori auto isi selecteaza clientela, pentru a nu se trezi ca din masinile scoase de ei pe piata rasuna manele ori sunt aruncate pachete de tigari. Cum ramane cu dreptul marlanilor de a-si lua Ferrari? este intrebarea la care DailyBusiness.ro va invita sa raspundeti.