Cand 25 mil. $ este un pret cam mic

Saptamanile trecute s-a vandut prin licitatie la casa Sotheby’s din New York un tablou de Rembrandt, „Sfantul Iacob cel Mare”, pentru 25,8 milioane de dolari. Pretul se pare ca a fost relativ modest fata de nivelul de pornire de 25 de milioane de dolari, mai ales daca tinem seama de raritatea aparitiei picturilor artistului in ofertele caselor de licitatie.

Tabloul are o istorie interesanta, specialistii considera ca ar face parte dintr-o serie de portrete ale celor 12 apostoli pictate de olandez spre sfarsitul vietii, prin anii 1660. Un indiciu in acest sens: razele X au dezvaluit niste mici gauri in colturile lucrarii care ar demonstra ca ar fi fost prinsa de alte panze de dimensiuni asemanatoare.

Cu toata munca depusa pentru restaurare, tinand cont si de calitatea tabloului, de istoria sa, de supozitiile despre pictarea sa, pretul a fost dificil de estimat, spun specialistii Sotheby’s. Cum sa fie usor daca lucrarile olandezului apar atat de rar pe piata?

Muzeul Rijsk Museum din Amsterdam cauta, de exemplu, lucrari de Rembrandt – da, altele, pentru ca suficiente nu vor fi vreodata, se pare. Muzeul incearca sa negocieze cu un trust din Anglia, Penryn Settled Estates, pentru o lucrare de Rembrandt, un portret al Catrinei Hooghsaet. Pretul propus de muzeu s-ar ridica la 78,39 de milioane de dolari, dupa cum sustin jurnalistii de la The Art Newspaper. Adica un pret mai mult decat dublu fata de recordul all-time pentru o lucrare de Rembrandt, de 28,7 milioane de dolari, pentru „Portretul unei doamne” pictat in 1632.

Dar aici, diferenta este data mai ales de calitatea cumparatorului. Pentru tabloul de la Sotheby’s nu s-au gasit suficienti colectionari interesati de subiectul religios, in timp ce pentru portretul Catrinei lucrarea avea o valoare, sa spunem, cel putin „afectiva” – e cunoscut locul principal detinut de Rembrandt in colectiile Rijks, iar dupa cele cateva luni in care „Catrina” a stat la ei („imprumutat” de la Penryn) muzeografii au prins „dorul” si s-au decis sa incerce sa il cumpere pentru ei. Asa ca numai un pret mare le da siguranta ca il vor achizitiona.

Ca pe orice piata cererea determina in mare parte pretul. Numai ca aici exista explicatii in functie de fiecare situatie, de fiecare cumparator in parte, chiar de fiecare amator interesat de lucrare. Piata de arta nu prea ajunge sa fie analizata la nivel „de ansamblu”, pentru ca fiecare caz e o exceptie, iar regulile sunt destul de vagi.