Cand natiunea devine un brand si poporul ii face marketing

Am trait in 2007 sarbatorirea zilei nationale in Dubai si pot doar sa zic ca m-a surprins atmosfera generala. Noi pe 1 decembrie 2007 am implinit 89 de ani. Ei, cu doar o zi dupa noi, au implinit 36. Oamenii cu care am discutat pe aceasta tema erau mandri de tara in care locuiesc, si chiar daca nu erau localnici, spuneau ca ii ureaza, sincer, toate cele bune sheikh-ului. Se mirau de ce sunt atat de socata. Eu deja imi imaginam un cetatean roman, de orice alta etnie, urandu-i toate cele bune lui Traian Basescu, doar asa, pentru ca e multumit de conducerea tarii. A fost un sentiment foarte nou pentru mine, ca romanca, nu pentru ca nu as fi mandra de tara din care provin, ci pentru ca niciodata nu mi-am dorit sa ma bandajez la cap cu steagul national si sa urlu Traiasca Romania Mare! Decat poate dupa o calificare in finala Cupei Mondiale la fotbal si muuulta bere.

Am putea si noi, cred, sa ne autoconvingem ca traim intr-o tara misto. Pacat ca e locuita, spun carcotasii. Trebuie sa invatam sa ne apreciem si sa spalam creierii turistilor si expatilor din tara noastra (chiar daca nu sunt multi care au indraznit sa fie expati in Romania). Avem toate uneltele, trebuie sa vorbim mai putin si sa facem mai mult. Faptul ca nu facem asta ne costa sume urise, de care este vaduvit turismul, toti angajatii care ar putea lucra in turismul nostru si nu al lor, toti chelnerii care stiu sa ofere servicii de 5 stele pe vase de croaziera la ei, dar nu si la noi, si dintre care prea putini se intorc sa investeasca nu numai bani, ci mai ales in educatia angajatului, in schimbarea atitudinii in sectorul servicii. Nu o sa revin aici la faptul ca in continuare romanii prefera Grecia si Turcia ca destinatie estivala, si nu Romania. Este prea des criticata si prea putin constructiv.

Va voi lasa doar sa trageti concluziile din ceea ce face o tara care a trecut in 36 de ani de la corturi si cateva blocuri la destinatie turistica de vis, la locul in care se gaseste o cincime din macaralele de pe mapamond, la o tara care se bazeaza doar 6% pe veniturile provenite din petrol. Aceasta tara a realizat ca Leisure Tourism este sansa lor si o face la nivel de 5 stele. Ba chiar 7 pe alocuri. Februarie este, in fiecare an, luna Shopping Festival, adica Dubai ca destinatie turistica pentru cumparaturi. Editia din 2006-2007 a durat trei luni si a avut 3.5 milioane vizitatori care au cheltuit aproximativ 2 miliarde de euro. Anul 2008 a numarat cea de-a 12-a editie. Reducerile de 50%-70% au asigurat un flux permanent de turisti, care se bucurau de spectacole, concerte, focuri de artificii care opreau traficul zilnic in zona Dubai Creek, Dubai Food Festival, toate contribuind la cifra de profit de peste 500 de miliarde dolari ce se preconizeaza pana in 2010. 20 de milioane m2 de spatii comerciale vor intra in functiune pana in 2010. Dubai Summer Surprises aduce noi reduceri, in perioada de vara, iar InRetail 2008 este un targ de profil care va aduce solutii de marketing, workshop-uri si intalniri de afaceri intr-o industrie care va asigura clar pe viitor o mare felie din profitul zonei.

Sunt doar niste exemple, care arata ca desi zona s-a dezvoltat datorita petrolului, a inflorit si continua sa surprinda tocmai prin inovatie, strategie si atitudine pozitiva.

De cand locuiesc aici, lucrez ascultand radio pe internet, profitand de acest media-cordon ombilical, ca sa stiu ce se intampla in tara. In Romania, stirile prezentau gafele paradelor militare de 1 Decembrie, megalomanii d-ale conducatorilor mult iubiti si plictisul cetatenilor romani, care uitau ca e o mandrie sa fii roman si se gandeau la risipa de bani care se cheltuiesc tot din buzunarul lor. Aici, stirile prezentau spectacole si festivitati, obiceiuri si traditii. Locuitorii emiratelor au istorie de 36 de ani. Noi, de mii de ani. Ei storc din aceasta istorie tot ce pot. Noi, nu.

Moscheea cea mai vizitata de turistii din Dubai e construita in 1983, de altfel singura in care au acces vizitatorii care nu sunt de religie islamica. Accesul este limitat la putine biserici din Romania, totusi, suntem destui care nu au vazut nici macar manastirile din Moldova. Noi incercam, facem campanii, criticam si tot nimic nu facem. Muzeul pe care l-am vizitat pe 2 decembrie in Heritage Village avea poze cu familia regala, doi soimi, trei tablouri si niste unelte de vanatoare. M-am dus pana in capatul salii, convinsa ca imi scapa ceva. In acel moment mi s-a facut dor de o zi de primavara in care am mers cu clasa la Muzeul Taranului Roman in Bucuresti, cand eram inca la facultate. Si am regretat ca am facut asta numai o data in 7 ani de locuit in Bucuresti.

Heritage Village, zona The Creek, este zona vechiului Dubai. Este acum centrul cultural al unei sarbatori respectate de cetatenii ei. Altfel nu cred ca s-ar picta pe fata in culorile nationale, doar pentru ca pe 2 decembrie emiratele s-au unit si au format un singur stat. O saptamana intreaga palmierii de pe principalele artere de circulatie erau infasurati in steagul national. Vedeai copii imbracati in portul national si vopsiti pe fata cu verde, negru si alb. Cand ne intorceam de la festivitati, din cand in cand pe langa noi la stop trecea cate o masina din care rasarea un adolescent prin trapa din spatele masinii si pendula steagul national. Daca nu stiam ce zi e, m-as fi bucurat ca s-au calificat la mondiale. Intr-o tara in care sheikh-ul face cadou familiilor sarace case in valoare de milioane de dolari, doar pentru ca are cu ce – stim sigur ca nici una nu ajunge la membrii Consiliului Suprem – ma intreb cum poti sa nu iti aplauzi natiunea.