Cand strugurii sunt acri… e buna si o criza!

Un prieten, viticultor, imi explica cam cum este cu criza: ca la struguri. Plantezi? Investesti. Creste bobul de strugure? E balon! Vine culesul si intra la teasc? E criza. Acolo se preseaza boabele si trebuie sa iasa ceva din ele. Adica o criza face parte din mersul firesc al lucrurilor: este normala.

[img=130]presiune[/img] Diferenta este atunci cand recesiunea rezulta din comparatia productiei de anul acesta cu aceea de anul trecut. A scazut? An rau, recesiune, strangem cureaua … A crescut? Cheltuim, consumam, lautari, chef, bucurie… Ideea este ca nimeni nu prognozeza o recesiune ci o stagnare a cresterii sau o crestere usoara. Problema este ca viteza trenului este prea mare la o asemenea infranare si i se inrosesc rotile. Cum zicea dl. Vasilescu de la BNR: sa nu confundam criza cu recesiunea. Subscriu.

Diferenta este ceea ce iese, sub presiune, la suprafata: iese delicventa, coruptie, frauda, lacomie, teama, … cam tot ce gasesti, ca termeni Google, pe toate blogurile despre criza sau la TV? Sau iese excelenta, pregatire, succes, dezvoltare? Pentru ca, dupa 6 luni de tensiune, criza a intrat si in social, inevitabil, iar strugurii sunt acum cam acri. De aici nervozitate, lipsa rabdarii, violenta, frica. Iar aici trebuie un (auto) control.

Ce observ ca se pierde din vedere dupa tot acest „proces” este ceea ce ramane la sfarsitul crizei: un vin bun si scump? Sau un otet bun de dres ciorba de burta? Pentru ca va iesi ceea ce ne-am propus, pe termen lung, sa iasa. Iar productia din 2009 poate sa nu aiba o importanta semnificativa daca ascultam lectia lui Octavian Radu, general manager RTC: „Diverta are acum 70 de magazine si dorim sa ne extindem, in viitor la peste 150. Ce conteaza 2009 in planul nostru de business?” Adica ochii pe cash (struguri) si o activitate fara pete.

Respect!