‘Ce se da nu se mai cere’

…cu asta am fost obisnuiti de cand eram nici si ne jucam cu ceilalti pusti in ‘curtea’ blocului.
Mi-am adus recent aminte de asta…si am constientizat un gand care-l aveam demult; odata ce i-am dat clientului ceva, am face bine sa nu-i luam inapoi cu alta mana – pentru ca o sa-l suparam.
I-am dat, e bun dat – acum el stie/crede ca i se cuvine, ca este implicit un beneficiu al lui.

Micul exemplu concret la care ma gandeam – la magazinul de proximitate (a se citi ‘cartier’) de unde stau, se gandeau sa se alinieze la practicile hypermarketurilor si sa dea clientilor gratuit pungile mici (si ‘pe bani’ pe cele mari) – si intr-o buna zi langa casa de marcat a aparut teancul de pungi mici gratuite. Insa ‘promotia’ nu a tinut mult si pe cand clientii (foarte fideli) s-au obisnuit cu pungile gratuite – acestea s-au ‘scumpit’ brusc la 0,5 ron; adica mai nimic, insa toti clientii (si nu ma refer aici doar la cei cu veniuri reduse) au inceput sa ia pozitii si sa se supere.

Ma intreb oare – a meritat sa supere clientii (repet – foarte fideli) pentru un mic procent din marja lasata de clienti la casa? Nu era mai bine oare sa calculeze inainte daca au resursele necesare pentru un astfel de beneficiu aditional?

Exemple cred ca putem gasi o mie – insa regula e una ‘ce se da nu se mai cere’.

Recomand hoteluri si pensiuni in toate judetele tarii