Cine se mai teme de „Omul cu geanta ?”

Alan Greenspan , fostul director al American Federal Reserve a scris o carte de 550 de pagini pe care New York Times a declarat-o No 1 Best Seller.

Pentru marturia celui care a tras franghiile economiei mondiale ar fi meritat tot interesul parcurgerii textului.

Dar Greenspan nu face altceva din pacate decat sa se puna bine cu istoria.

E si normal, daca ne gandim ca in aceste zile presa americana inclusiv Obama il semi- declara principalul vinovat al crizei prin scaderea dobanzilor si incurajarea laxa a obtienrii creditelor de consum fara acoperire.

550 de pagini si doar vizune diplomatica de „a nu deranja pe nimeni.” Poate ca cele mai sincere pagini au fost cele in care povesteste despre sotia sa, corespondenta NBC, si nunta lor tarzie la Venetia, dar pur si simplu este egal cu zero pe langa ce te asteptai sa spuna.

Ceea ce m-a impresionat intr-un fel a fost atentia marita pe care Greenspan a acordat-o EXPLOZIEI DOT-COM-urilor ca finantist, mai ales pentru impactul pe care l-a avut asupra economiei.

„Data 9 august 1995 va intra in istorie ca ziua in care a luat nastere boomul dot-comu-rilor.. Ceea ce l-a declansat a fost lansarea ofertei publice initiale de actiuni NETSCAPE – o minuscula firma de software din Silicon Valley, infiintata doar de doi ani, care n-avea aproape deloc venituri si nici un ban in rubrica profit. In fapt Netscape isi oferea produsele gratis. Dar softul sau de navigare alimentase o adevarata explozie in utilizarea internetului, ajungand la transformarea a ceea ce initial fusese un teren de joaca finantat de Guvernul Statelor Unite pentru savanti si ingineri.”

Internetul a declansat un „efect de inavutire” cu implicatii in toate pietele. Jim Clark a devenit astfel primul miliardar al internetului, pretul actiunilor Netscape detronand intr-o singura luna Delta Airlines.

Analiza lui Greenspan asupra acestui „nou efect de inavutire” este captivant. Averi create pe mijloace informatice fara investitii enorme, altceva decat ce se stia pana atunci prin avere. Dintr-o data nu mai existau miliardari in urma investitiilor in fabrici, in mii de locuri de munca, investitori care erau priviti ca binefacatori sociali prin capitalul fix pe care il simteai si il vedeai fizic.

Un alt concept care a intrat probat in practica prin explozia DotComu-rilor a fost acela de DISTRUGERE CREATORE, lansat de Schumpeter.

„Din clipa in care accelerezi totul la viteza internetului, ar fi greu sa nu observi distrugerea creatoare din jurul tau….Companiile nu incetau sa se reinventeze tot timpul…Erau companii care acum straluceau in glorie ca mai apoi imediat sa se aleaga praful….Bill Gates a emis o circulara catre toti angajatii Microsoft, in care ascensiunea internetului era comparata cu aparitia calculatorului personal, eveniment pe care se intemeia fireste monumentalul succes al companiei sale. CINE NU SE ADAPTEAZA MOARE, a concluzionat Gates.”

Revolutia tehnologiei informatica se pregatea de 40 de ani. Ea a inceput dupa Al Doilea Razboi Mondial, odata cu aparitia tranzistorului, care a declansat un val de inovatii. Agentii economici aveau acum capacitatea enorma de strangere si distribuire de informatii. Acest lucru a accelerat procesul de DISTRUGERE CREATOARE, odata cu deplasarea capitalului dinspre companiile aflate in stagnare sau cu rezultate mediocre inspre cele aflate in prima linie a tehnologiei de varf.”