Cine sunt clientii psihoterapeutilor?

Una dintre intrebarile cele mai frecvente, prezente pe toate site-urile despre psihoterapie este „cine sunt clientii psihoterapeutilor?”

Pentru omul de pe strada sunt probabil „cei cu probleme”. Pentru un psihoterapeut ar putea fi cei cu tulburari de adaptare, cei cu probleme de comportament sau ‘doar’ cei nemultumiti de ei insisi. Dar tot psihoterapeutii spun, mai in gluma, mai in serios ca un client ideal de psihoterapie este „yarvis”. Adica Y.A.R.V.I.S. Adica Young, Attractive, Rich, Verbal, Intelligent, Sophisticated.

Acum cateva luni am avut un pacient foarte tanar, un baietel de opt ani, curios si inteligent care plictisit de minutele petrecute in sala de asteptare m-a privit in ochi si m-a intrebat : „Ce se intampla aici, in casa aceasta? De ce au venit oamenii acestia aici? Cine esti tu? Ce o sa facem aici?”

In general imi plac provocarile. Iar a explica pe loc, pe scurt, coerent si onest unui copil de opt ani ce inseamna psihoterapia este o provocare.

Asa ca i-am spus tanarului meu interlocutor ca aceea este o casa in care se spun povesti. Foarte multe povesti. Oamenii care vin acolo vin ca sa isi spuna povestile pe care nu pot sa le spuna in alta parte. Iar eu sunt acolo pentru a asculta acele povesti si eventual pentru a le repovesti in felul meu. Oamenii care vin acolo vin ca sa auda povesti pe care nu le pot auzi in alta parte.

Si am inceput sa-i spun tanarului meu pacient o poveste: a fost odata ca niciodata un baietel timid caruia nu ii placeau povestile. De fapt era un baietel timid care incerca sa isi ascunda frica. Iar atunci cand cineva din jur incerca sa il linisteasca si sa ii spuna o poveste refuza categoric spunand ca povestile sunt pentru copiii fricosi. In sinea lui stia insa ca avea nevoie de a asculta povesti la fel de mult ca toti ceilalti copii. Si uneori ii era chiar ciuda ca nu le poate asculta pur si simplu pentru ca era loial imaginii de ‘curajos’ pe care si-o construise. Isi ascundea nevoia de povesti ca si cum ar fi fost ceva rusinos si adeseori suferea din cauza aceasta. Si intr-o buna zi cineva i-a spus: „Am auzit ca ca nu iti plac povestile. Dar pentru ca pari un tanar curajos as vrea sa te rog sa imi spui tu o poveste. Nu oricine poate sa faca asta dar cred ca tu ai putea sa o faci”. De atunci nu s-a mai auzit nimic de baietelul timid caruia nu ii placeau povestile. Iar tanarul meu client a fost unul dintre cei mai activi clienti pe care i-am avut vreodata.

Va plac povestile?

Dorin Victor Vasile
www.psihoterapie.net