Criza: faza a 3-a

La inceput auzisem ca exista. Era la sfarsitul lui 2007, iar stirile nu o anuntau decat rar, mai mult cand se refereau la situatia dolarului si la G.W. Bush. Citisem totusi despre criza in „Profetiile tatalui bogat” a lui R.T. Kiyosaki. Era faza intai, initiala, etapa ce a sfarsit cu prabusirea Lehman Brothers si Merrill Lynch.

Faza a doua, cea in care o refuzam ca evidenta, deoarece stim despre ea ca este un lucru rau, este cea a negarii: pe mine nu are cum sa ma atinga, dar ia sa-mi iau eu masurile de precautie.
Cei mai multi, din mimetism protectionist, autoconservator, au facut un copy/paste pe afacerile lor, desi nu era cazul atunci: renuntarea la extinderea pe alte piete, concedieri, reconsiderarea planurilor de investitii si cheltuieli, cam tot ce face omul inainte de furtuna. Au tras obloanele si au lasat o fereasta deschisa pe unde sa intre clientii si banii lor si o mica fanta pentru furnizori. Cei mai vizibili ca reactie au fost bancile: panica universala.
Ca sa fiu mai inteles, e ca la un divort: in prima faza auzi despre el, adica sunt unii care au divortat. In faza a doua, cand semnele sunt vizibile, te gandesti la el ca la o posibila varianta.

Acum am intrat in faza a treia: divortez. Nu este sfarsitul „crizei”, numai ca urmeaza o etapa necesara.
Adica criza a intrat in viata noastra, vom trai o perioada cu ea, este interioara: o simtim, e palpabila, e vie. Semnele sunt evidente: scad preturile, se reconsidera anumite profituri (ANRE promite ca va intra puternic in pretul facturilor la energie si gaz), mediul privat va fi luat in considerare ca alternativa si pentru ciorchinele de angajati la stat, concediati de pe salarii consistente, se renegociaza chiriile, s-a curatat piata de amatori in oferta de servicii, au plecat cei care nu aveau chemare in a lucra in diverse pozitii, dar o faceau doar pentru bani…

Pana aici, poate, nimic nou. Ce nu cred ca au observat cei mai multi este seria de investitii straine care soseste in Romania, incepand cu luna martie 2009 si despre care vorbea si dl. Bogdan Balthazar in emisiunea lui Radu Soviani de aseara. Este un semn ca suntem interesanti pentru altii si, daca stim sa ne gestionam potentialul, putem incheia afaceri bune. Pentru ca cine intra cu o investitie masiva intr-o zona, are nevoie de servicii colaterale. De aceea cred ca incremenirea in criza si „ramanerea intre obloane” ne poate priva de castiguri substantiale, atat pe termen scurt, cat, mai ales, pe termen lung.