Criza financiara, bursele si imobiliarele… Care este corelatia?

In ultimul an criza financiara si-a pus puternic amprenta asupra economiei mondiale. Toate pietele internationale de capital au inregistrat scaderi puternice. Preturile actiunilor, marfurilor, cladirilor sunt din ce in ce mai mici pe masura ce trece timpul si criza isi intra in drepturi. Capitalizarea Bursei din America a scazut numai in ultimele luni cu mii de miliarde. Romania nu a fost deloc ferita, indicii Bursei de la Bucuresti scazand de la inceputul crizei in medie cu 60-70% fata de maxime.

Practic averea intregii lumi a scazut in ultimul an cu mii de miliarde de dolari.

O intrebare pe care si-o ridica multa lume este unde s-au dus toti acesti bani? Daca toti cei care erau proprietari de actiuni, marfuri sau cladiri au pierdut bani, cine a castigat?

Raspunsul corect este aproape nimeni. Sunt speculatori care cu ajutorul instrumentelor financiare derivate au castigat din scadere, insa ponderea lor procentuala in marea masa a actorilor bursei este mica. Atunci unde s-au dus banii?

Daca ma duc la o banca pentru un imprumut si declar venituri mult mai mari decat cele reale sa numeste inselatorie.

Daca exista un fenomen de masa in care majoritatea oamenilor se duc la banci , declara venituri viitoare mult mai mari , iar bancile ii cred, si ii finanteaza se numeste bula speculativa, sau lacomie .

Nimeni, fie el persoana fizica, societate sau tara, nu poate trai cheltuind mai mult decat produce. Se poate prin imprumut, doar ca la un moment dat va veni scadenta.

Si totusi unde s-au dus banii?

O persoana, sa o numim A se duce la banca pentru a depune o suma de bani. I se deschide cont si in contul sau este trecuta suma respectiva.
O alta persoana, B vine apoi la banca si cere un imprumut, pentru a cumpara o casa. Banca ii deschide cont, evalueaza casa si veniturile viitoare dupa care ii acorda suma depusa de persoana A drept imprumut. B isi cumpara o casa platind constructorul C.
Constructorul este fericit ca a vandut casa, si isi continua afacerea, dorind sa construiasca mai multe case, plecand de la premiza ca le va vinde fie cu acelasi pret ca prima casa fie cu unul mai mare. Constructorul C cumpara cu banii de pe casa pamant de la o persoana D. Pamantul este si el evaluat in functie de pretul caselor, care este in crestere. D depune banii la banca. Constructorul C se adreseaza bancii pentru un imprumut , garantand cu pretul pamantului si dorind sa obtina finantare pentru a construi imobile. Si ciclul se repeta.

Ce se gaseste insa in bilantul bancii? Suma depusa de persoana A intr-un cont, suma acordata imprumut persoanei B, suma acordata imprumut constructorului C si suma depusa de vanzatorul de pamant D. Si totul de la suma reala depusa de prima persoana. Toti acesti bani nu exista cu adevarat ci sunt o conventie , in sensul ca depind de evaluarea (se presupune corecta) a veniturilor viitoare generate de persoana B, de valoarea proprietatii cumparate de B, de valoarea pamantului cumparat de constructorul C, de viitoarele vanzari generate de C si asa mai departe. Practic banii nu exista in mod real ci sunt doar asteptarile si evaluarea veniturilor viitoare facute de toate aceste persoane.
In ultima instanta, pretul unei case este pretul cel mai mare pentru care o poti vinde. Daca veniturile viitoare ale doritorilor sunt foarte mult exagerate, atunci si casa va valora mai mult.

Problema apare insa cand unul din actorii din lantul de mai sus nu isi mai poate plati obligatiile. Si cu cat asteptarile sunt peste masura realitatii , cu atat caderea va fi mai mare, iar prin cadere inteleg revenirea la un nivel de evaluare sustenabil in conformitate cu veniturile realizabile .

Cunoaste cineva, in Romania cazuri in care au fost acordate credite fiind luat in calcul un grad de indatorare foarte mare, sau venituri in plus decat cele salariale?