Criza, neincredere si Napoleon Hill

[img=93]Napoleon Hill[/img] Rudy Giuliani, intr-un discurs tinut la Bucuresti si reluat, pe fragmente de TMC, spunea despre criza ca: „este un amestec de economie si psihologie. Nu este bine sa fii nici prea optimist, dar nici prea pesimist. Daca crezi ca lucrurile merg rau, ele vor avea un deznodamant si mai rau”.

Ce am constatat pana acum despre criza:

– Nu pot fi prezise cursul si durata ei, insa incepe sa ni se intample ceea ce ne asteptam sa se intample.

– Cei mai prosti actori in timpul crizei sunt guvernul si „specialistii” crizei: guvernul pentru ca nu are un instrument de masurare a crizei, luand decizii cu caracter general, pe care incearca sa le corecteze ulterior in functie de feed-back-ul de la TV. Specialistii pentru ca, in incercarea de a salva aparentele, dau din stomac procente de evolutie sau involutie a crizei, ceea ce nu numai ca este fals, dar este si periculos.

– Sistemul bancar incepe sa inteleaga ca, pe langa rolul de a alimenta economia cu finante, are si un rol social. Decizia de a nu da credite, de a arunca efectele crizei pe umerii BNR si a clientilor prin marirea dobanzilor si micsorarea pierderilor proprii prin stoparea dezvoltarii si inghetarea salariilor, s-a dovedit a lovi ca un bumerang in proprii sai angajati care, desi se asteapta la restructurari, nu au ezitat sa ameninte cu greva.

– Mentalitati corporatiste exprimate de persoane care, neavand obiceiul studierii detaliilor, preluand pe sistemul copy-paste din ce se spune in diverse medii de informare, dau imaginea apocaliptica a unei crize mai mult sau mai putin in curs de desfasurare. Un astfel de exemplu este raportarea unor preturi ale imobilelor scoase la vanzare la pret de „reducere” si care, comparativ cu 2007 , scad si pana la jumatate. Acestea sunt exceptii deoarece, prin vanzarea lor, permit plata lunara a datoriilor firmelor ramase fara lichiditate, pana la trecerea crizei. Deci nu este o dimensiune cuantificabila a scaderii preturilor. S-a incercat astfel, prin compararea cu criza imobiliara din Marea Britanie in care s-a raportat o micsorare a preturilor imobilelor cu pana la 15%, inducerea unei scaderi, pentru Romania, de aproximativ 50%, ceea ce este fals.

– Paradoxul crizei este ca are atat caracter international cat si personal. De aceea, solutia ei trebuie sa intruneasca amandoua conditiile, ceea ce cred ca este imposibil. Rrin intermediul internetului care are extindere internationala si cu o atitudine corecta personala a fiecaruia, putem fi acea forta. Desi omul anului 2007 a fost desemnat fiecare persoana care a contribuit la dezvoltarea internetului, personal, cred ca aceasta este doar o utopie. Poate fi un semn?

– Suntem, fiecare din noi, mai afectati decat credeam initial si daca continuam sa amplificam imaginea indusa de catre firme si institutii care au de castigat (exemplu: televiziunile), vom fi si mai afectati dacat credem acum. Aici doar reamintesc ce a declarat Rudy Giuliani: „Daca crezi ca lucrurile merg rau, ele vor avea un deznodamant si mai rau”.

– Se cauta vinovati si, mai putin, solutii. Internetul este cel mai bun exemplu: a devenit un loc in care, cei ce cauta solutii, dau peste comentarii care mai mult arata cu degetul decat indica solutii. Aceasta constatare am facut-o urmarind, cu ajutorul trafic.ro, cuvintele folosite pe motoarele de cautare si marimea traficului pe site-ul propriu. Concluzia este ca sunt tot mai multi utilizatori si cautari in acest sens. Si inca ceva: cine arata cu degetul catre cineva, intotdeauna are trei degete indreptate spre el si doar unul catre celalalt.

– Daca piata, pana la criza, era dominata de doar doua sentimente, frica si lacomia, acum apare un alt actor, neincrederea. Definita initial ca o forma a fricii de saracie, exacerbarea ei ca si stare de spirit, implica forme mai grave precum amanarea si precautia exagerata care, conform lui Napoleon Hill („De la idee la bani”), induc: „slabiciunea, lipsa totala de incredere de sine, de scop bine precizat, de autocontrol, de initiativa, de entuziasm, de ambitie, cauzeaza avaritia si […] asteptarea saraciei”.

– Desi s-a declansat ca o criza financiara, acum devine una economica cu tendinta de a inflama zona sociala: concedieri, proteste, greve, asistati social…

– Nu exista inca un plan coerent de actiune la nivel national si, mai grav, lipsa unui leadership care sa induca modele pe care oamenii sa le urmeze.

Ideile exprimate de Napoleon Hill despre neincredere acum mai bine de 70 de ani sunt la fel de actuale: „Va puteti apara cu usurinta de hotii de drumul mare, pentru ca legea coopereaza cu dvs. in mod organizat, dar acest pacat (neincrederea) e mai dificil de dominat, caci loveste cand habar nu aveti ca este prin preajma… Intotdeauna este la fel de letal ca si otrava, chiar daca s-ar putea sa nu ucida la fel de repede”.

De aceea cred ca situatia pe care o traim este o buna incercare din care vom iesi mai buni (better) sau mai amari (bitter), in functie de decizia fiecaruia.