Cum mor titanii suedezi

Anuntul GM conform caruia Saab nu va mai produce masini in viitorul foarte apropiat a cam asternut tristetea peste suedezi, avand in vedere ca si celalalt brand auto al lor, Volvo, nu o duce prea bine.

Totusi, daca in privinta Volvo exista vesti „bune”, in persoana chinezilor de la Geely (aceiasi care au fabricat pana acum celebrele sicrie pe roti si care se chinuie de ani buni sa intre in Europa, dar nu reusesc din cauza diferentelor masive de tehnologie, indeosebi in domeniul sigurantei), in privinta Saab lucrurile sunt mult mai triste.

Marca Saab a fost mult timp cenusareasa grupului GM, asta dupa ce initial suedezii reusisera sa se impuna pe piata ca o marca inovatoare in cadrul acestui grup, marca ce a adus pe rand in atentia maselor notiuni ca turbo, siguranta, ecologie, design aerodinamic.

Interesant este ca aceste doua marci suedeze au fost intotdeauna iubite nu doar de cumparatorii lor, ci si de ceilalti, care nu si le puteau permite. Volvo a reusit sa se diferentieze pe piata ca fiind cea mai sigura marca, destinata familiilor cu venituri medii, in timp ce Saab inca ii mai face sa suspine pe fanii sportivitatii auto desi nu a mai produs ceva demn de acest renume de cel putin 6 ani. Dar niciuna dintre ele nu a reusit sa fie cu adevarat profitabila, desi dadeau de munca la mii de oameni.

Problemele legate de Saab si Volvo vin insa din alta directie decat din inabilitatea Ford sau GM de a le pozitiona pe piata. Ele vin tocmai din sistemul socialist prezent in Suedia, un sistem care asigura un standard de viata extrem de ridicat cetatenilor acestui stat (sunt inaintea Elvetiei in Europa!), dar care sufoca orice are legatura cu manufactura prin impozite foarte mari. Ma rog, chiar si cu productia robotizata. Costurile producerii de masini in Suedia, o tara profund ecologista, sunt pur si simplu atat de mari incat nu este viabil sa produci masini de volum acolo.

In plus, intr-o vreme cand statele bunastarii din vechea Europa arunca bani cu lopata pentru a-si sustine industriile (vezi Germania, Franta, Italia), Suedia a refuzat sa ajute cumva marcile aflate pe margine de cutit, cu o motivatie foarte interesanta: Statul suedez si contribuabilii suedezi NU vor detine companii auto. Scurt si la obiect, sau ‘descurcati-va cum puteti, noi nu aruncam banii pe care ii dam pe cea mai buna asistenta medicala din lume, pe cel mai bun si solid sistem de pensii din lume si pe cel mai verde si curat aer din toata Europa, doar ca sa continuati voi sa produceti masini poluante si inutil de puternice.’

Asta o stiu si chinezii de la Geely, asta o stie si miliardarul olandez care sta in spatele ultimei oferte pentru Saab venite din partea Spyker. Nici macar rusii si arabii care stau in spatele Spyker nu au cutezat sa oferteze Saab, insa se pare ca daca esti miliardar si fan al marcii iti poti permite, in contextul actual, sa incerci a salva un brand chiar si pe ultima suta de metri. Asta nu inseamna ca vei si reusi.

Se vor mai produce masini in Suedia? Uitati-va la Marea Britanie. Procesul este unul continuu si ireversibil: in maximum 10-15 ani vor ramane in aceste tari extrem de evoluate social doar fabricile de foarte inalta tehnologie, restul migrand catre tarile mai putin dezvoltate. Iar cetatenii lor vor prefera tot mai mult un transport in comun ultramodern din ce in ce mai confortabil si rapid, decat sa stea blocati in ambuteiaje si in nori de fum.

Este acest lucru in folosul Suediei? Sa nu indraznim a le da tocmai noi sfaturi, nu de alta dar diferenta de civilizatie si putere economica este enorma.

Intrebarea care trebuie pusa e alta: e in folosul Romaniei sa atraga in aceasta zona fabricile si liniile de productie care sunt dezasamblate din alte tari? E in interesul Romaniei sa dea zeci de milioane de euro sub forma de ajutor de stat unor fabrici precum Ford, in contextul in care investitiile in tehnologiile verzi sunt ca si inexistente? E in interesul nostru sa preluam si sa replicam modelul folosit de suedezi in urma cu 30 de ani, intr-o vreme cand ei tocmai scapa de el, in loc sa ardem etapele si sa incurajam dezvoltarea de la zero a industriilor de inalta tehnologie, si nu a manufacturilor?

Suntem atat de preocupati cu lipsa acuta de infrastructura de orice fel (de la autostrazi pana la parcuri industriale), incat uitam ca cea mai mare greseala pe care o putem face este sa ne zbatem sa construim in urmatorii 20 de ani un sistem economic considerat deja a fi revolut in tarile occidentale, si care este sustinut acolo pe perfuzii din bani publici intr-un mod extrem de costisitor.

Uite asa ne vom trezi in 2030 ca Suedia si alte tari asemenea au inlocuit miile de locuri de munca pierdute acum cu altele semnificativ mai profitabile (si mai curate si bine platite), ridicandu-si la extrem standardul de viata, in timp ce noi ne vom confrunta cu aceleasi probleme pe care ei astazi le depasesc fluierand.

Sa fim totusi optimisti. Probabil ca in acelasi an vom termina in sfarsit de construit prima runda de autostrazi…