De ce e nevoie de TVR?

Televiziunea publica (TVR) cheltuieste o groaza de bani si nu totdeauna cu folos. Stim cu totii ce se intampla la postul-mastodont de pe Calea Dorobantilor: schema de personal umflata, salarii mari si cheltuieli de deplasari nejustificate, angajati si colaboratori care se calca pe picioare in emisiuni, multi dintre ei practicanti ai sportului aflarii in treaba.

TVR apare ca un fel de BBC romanesc, dar fara resursele financiare ale omologului sau britanic. Si atunci ne punem intrebarea: ce rost mai are sa existe? Daca numai ne mananca banii si nici nu face performanta, nu mai bine sa se inchida?

Culmea, in aceasta convulsionata societate a Romaniei de azi, exista si argumente in favoarea mentinerii postului public. Am avut o discutie cu Moise Guran, un realizator atipic, care isi finanteaza emisiunea singur (de fapt, impreuna cu echipa de vanzari), prin atragerea de sponsori. El acum poarta un razboi cu politicienii care vor sa interzica publicitatea la TVR.

Guran a spus ca inainte sa semneze contractul cu TVR, a refuzat ofertele de la doua televiziuni comerciale, pentru acelasi format. Motivul? Presiunea editoriala. „Daca il critic pe primul ministru la un post privat, vor zice ca mi s-a dictat”, explica Moise. In contextul actual, bantuit de scenarita, cam asa stau lucrurile: cum deschide unul gura (sau bate din taste), mai intai ne intrebam „cine sta in spatele lui” si abia apoi ne uitam la ce a zis (ori scris). Chiar daca omul vorbeste din convingere, putini il vor crede ca nu e setat pe regim de tonomat. 

Televiziunile private mai prezinta si alte dezavantaje pentru un jurnalist. Cand actionarul majoritar a obtinut o pasuire de la plata datoriilor catre stat, nu prea mai poti sa-l bestelesti pe post pe ministrul Finantelor. Daca patronul tau mai are si alte afaceri, sa zicem in industria cimentului, nu dai pe post previziunea ca piata cimentului va scadea si nu indemni lumea sa-si vanda actiunile detinute pe aceasta piata.

Desigur, aici putem comenta ca si sistemul hibrid al lui Moise Guran depinde de cineva, respectiv de companiile care finanteaza. Dar riscul asta apare si la televiziunile comerciale: cand vezi calupul de reclame, te gandesti „uite cine sustine emisiunea”.

Cel putin pentru productiile din domeniul de business, avem nevoie de o televiziune publica. Dar sa fie cu adevarat publica, adica sa actioneze in interesul telespectatorilor care platesc taxele, nu sa le faca banii praf. Nu stiu insa cat e de posibil.