De ce este fotbalul romanesc la ani-lumina distanta de cel european: Patronul si milogii

Uneori in noapte apare un fulger si lumineaza totul in jur. Asa a fost declaratia de ieri a lui Vasile Turcu, investitor la clubul de fotbal Dinamo. In 30 de secunde a inlaturat orice dubiu si a clarificat de ce fotbalul romanesc este sub-mediocru.

Domnul V. T. a iesit in presa cu urmatoarea declaratie – citat din memorie: „Jucatorii (de la Dinamo – n.a.) care fac cadou suporterilor prea multe tricouri si mingi o sa le plateasca din buzunar. Ia sa vedem, cate ai dat cadou in ultimul timp? 25 de tricouri si 4 mingi. Nu se poate asa, lucrurile astea costa niste bani. Si mai e si criza economica”.

Domnul cu pricina a devoalat scurt cateva adevaruri:

– Nu intelege ca scopul final al unui conducator de club de fotbal este sa isi faca echipa iubita de public. Deci nu poti sa dai amenzi pentru ca un jucator face cadou un suvenir, pentru ca superi si jucatorul, si mai ales suporterul. Poti eventual sa gandesti un cadru organizat sau niste reguli pentru acordare de cadouri, si sa le ceri jucatorilor sa le respecte. Dar asta le-o comunici in privat, in niciun caz public.

– La Dinamo nu exista o cultura de marketing si nicio strategie gandita articulat. O fi existand un magazin de suveniruri, dar dl. V. T. cu siguranta nu intelege care este rostul acestuia, in afara laturii comerciale a problemei: „Dai banu’, iei fularu'”.

– In ochii clubului, suporterii sunt niste milogi, care cer prea des de pomana.

Acesta este un exemplu de management slab si chiar mai mult, de gandire profund defectuoasa. Problema mai adanca este ca situatia este generalizata la cei mai multi dintre patronii fotbalului romanesc. Acesti oameni, simplu si dureros, nu respecta suporterii. Tradus in limbaj business, patronul unei firme isi arata in mod public dispretul pentru clientii care ii cumpara produsul, si totusi are pretentia ca afacerea sa aiba un viitor.

Fara nicio legatura cu subiectul (nu ne putem flata singuri ca exista vreo legatura): FC Barcelona face 400 de milioane de euro pe an, iar cea mai mare parte a banilor vin din exploatarea imaginii. In imagine se investeste scump. Barcelona este un club unic in lume prin strategia sa, valabila de la infiintare, de a nu accepta logo-uri de corporatii pe tricoul jucatorilor. In schimb, de trei ani incoace, pe tricouri se afla logo-ul Unicef, lucru pentru care clubul de fotbal plateste organizatiei respective (si nu invers) 2 milioane de euro anual.