De la adevarul absolut la adevarul eficace, in conceptia PNL si PSD

Uniunea sociala liberala adica USL este acum doar un vis frumos care s-a ispravit: „USL nu mai exista, a anuntat marti seara presedintele PNL, Crin Antonescu” (Antonescu: USL nu mai exista. Vezi ce a spus Ponta).

Obiectivul de baza al acestei uniuni politice care a fost „jos Basescu”, care nu este nicidecum un program de guvernare. Premierul Victor Ponta doreste insa continuarea acestei lupte: „avem multe alte obiective in fata, Traian Basescu si regimul sau exista inca. Victoria noastra ca proiect politic nu este inca finalizata si pentru viitorul Romaniei este esential sa ducem aceste obiective fundamentale la bun sfarsit” (ibidem).

O analiza la rece ar spune clar ca nu exista nici pontisti, nici basisti si mai nou chiar antonisti, ci exista doar o tara de guvernat. In acest conditii politice, viata economica nu se simte deloc bine, iar atunci oameni de afaceri pot doar sa cante in cor un vechi refren que sera… sera (Doris Day, „Que sera sera”). Exista sintagma populara ca adevarul ne va face liberi, si bineinteles ca atat PNL cat si PSD declara cu mandrie ca spun adevarul eliberator. Dar oare chiar asa sa fie?

Exista aici, de buna seama un aspect subiectiv, pentru ca PNL si PSD si-au spus partea lor de adevar numit impropriu eliberator si au ajuns la ruperea aliantei. In acest caz, se observa clar ca nu este vorba de un adevar eliberator, ci de adevarul eficace, un concept pragmatic.

„In aceasta constelatie… intuitia vehiculata in asertiunea adevarul va va face liber este rasturnata in aceasta: este adevarat ceea ce ma elibereaza, in vreme ce este pus deoparte contrariul sau: ma elibereaza ceea ce este adevarat. Noul concept de adevar introdus introdus este de tip pragmatic in sensul c este cat se poate de apropiat de asertiunea: este adevarat ceea ce pentru mine este eficace si util” (Vittorio Possenti, Filosofia dupa nihilism, Editura Galaxia Gutenberg, Targu Lapus, 2006, p. 23).

Adevarul nu mai este un concept pur lingvistic, ci devine ,,corespondenta intre gandire si realitate (ibidem). Aici PNL si PSD ar putea sa invoce realitatea obiectiva, mai precis ,,gradul de veridicitate cu care e oglindita realitatea obiectiva in manifestarile ei esentiale (L Miros, „Despre continutul ideologic al proverbelor noastre”, in Din istoria Filosofiei Romana, Editura Academiei, 1957, p. 12) ajungandu-se, astfel la limbajul de lemn din vremea proletcultista, si atunci cele doua formatiuni vor clama ca au ca obiectiv „necesitatea dezvaluirii imensei energii creatoare a miloanelor de oameni ai muncii, mobilizati in lupta revolutionara” (ibidem). Fiecare dintre cele doua partide politice invoca valoare absoluta, dar in realitate este vorba doar de o valoare relativa si se ajunge la nihilism in sensul ca valoarea devine „doar o simptom de forta din partea celui care da valoarea” (F. Nietzche, Frammenti postumi, Adelphi Milano, 1986, vol. VII, t. II, p. 125).

Consilierea existentiala ar putea aborda PNL si PSD ca pacienti, iar consilerul filosofic ar trebui sa ii ajute sa inteleaga ca valorile lor nu sunt absolute, ci apar „din intelelegerea asupra experintei personale si sociale” (Emmy von Deuzen & Martin Adams, Psihoterapie & Consiliere existentala, Editura Herald, Bucuresti, p. 144). Problema se complica insa pentru ca apar intrebari de genul: care sunt valorile utile acum si care dintre aceste valori sunt tributare unei perioade existentiale trecute.

Din punct de vedere economic degringolada guvernamantala nu este nicidecum utila. Se poate considera statul ca o structura corporatista, iar problemele de la conducere vor adanci criza economica. Apare atunci necesitatea unui cod de etica guvernamentala in care sa existe prevederi clare in situatii de calm guvernamental, dar si in situatii de criza guvernamentala.