De la capitalism salbatic la economie dirijata

Daca in urma cu aproximativ trei decenii se vorbea despre 3 moduri de organizare a economiei in capitalism, comunism si economie dirijata  astazi se vorbeste despre capitalism si despre economie liberalizata, dar insotita de o oarecare interventie a statului. Nu exista, desigur, nici un sistem pur si nici un sistem perfect, dar trebuie facute eforturi pentru un sistem cat mai just si mai benefic. Joseph Stiglitz respinge modul de organizare a economiei americane instituit prin acordul Washington, care se refera la o serie de masuri si de politici din perioada 1980 – 2008 ce au urmarit dereglementarea in activitatile economice, interventia minima din partea statului, privatizarea companiilor de stat, liberalizarea pietelor comerciale si de capital.

Rolul statului fusese redus la controlul stabilitatii preturilor, la asigurarea unui echilibru bugetar in urma scaderii taxelor pe care le aplica. Stiglitz nu este de acord cu acest mod de organizare si sustine ca statul ar trebui sa aiba un rol activ, promovand deopotriva dezvoltarea si protejarea saracilor. Pietele reprezinta elementul cheie intr-o economie sanatoasa, dar aceasta nu se realizeaza pe termen lung daca statul nu are nicio preocupare pentru problema locurilor de munca, pentru legi care sa ajute la stabilitate bancara, pentru construirea unui climat in care investitorii sa poata avea incredere. Stiglitz atrage atentia ca anumite piete nu se autoregleaza si ca pe aceste piete statul trebuie sa intervina prin politici adecvate, altfel apar consecinte negative (Joseph Stiglitz, Making Globalization Work, New York: W.W. Norton & Company, 2006, p. 27).

Joseph Stiglitz este foarte critic in ceea ce priveste efectele fenomenului globalizarii asupra populatiei sarace a Globului, care a devenit si mai saraca, si de asemenea in privinta capitalismului salbatic, ce nu face decat sa accentueze inegalitatile in lume. Cu toate ca in unele tari capitalismul salbatic si-a aratat deja partile negative, el continua sa se extinda din cauza globalizarii. Multe state sunt dormice sa adopte un sistem in care-si pun mari sperante, in ciuda dovezilor ce arata ca el a inregistrat deja unele esecuri, mai ales in privinta dreptatii sociale. Se pare insa ca globalizarea favorizeaza circularea informatiei, dar si adoptarea unor modele de organizare economica ce aduc satisfactie doar unei minoritati a populatiei.

In plus, desfasurarea de afaceri in tari subdezvoltate de catre companii provenind din tari dezvoltate si care functioneaza dupa principiile capitalismului s-a dovedit la randul ei o practica ce acutizeaza inegalitatile sociale. Combinarea facilitatilor globalizarii cu practice de afaceri specifice capitalismului salbatic pare sa duca la rezultate bune doar pentru cei care sunt deja bogati. Stiglitz atragea atentia ca in jur de 80% din populatia planetei traieste in tari nedezvoltate. Globalizarea nu poate fi considerata un succes daca numai unii, iar aceia destul de putini la numar, traiesc mai bine, datorita globalizarii si capitalismului salbatic, in vreme ce majoritatea are inca venituri foarte mici, nu beneficiaza de educatie, de asistenta medicala, se confrunta cu somajul (Ibidem, p. 26). 

Paul Krugman, laureat al Premiului Nobel pentru Economie, ca si Stiglitz, a acordat mult spatiu problemei inegalitatii sociale in lucrarea Constiinta unui liberal. Krugman dezbate mai mult problema inegalitatii la nivelul societatii americane, care este un etalon in ceea ce priveste capitalismul salbatic. El se numara printre autorii care au atras atentia ca insasi democratia este pusa sub semnul intrebarii atunci cand inegalitatile sociale se adancesc. Deosebit de interesant este si faptul ca distribuirea inegala a bogatiei face victime si printre bogatii societatii. In societatile in care veniturile sunt foarte inegale traiesc mai putin si bogatii, nu doar saracii, ceea ce inseamna ca decisiv este dezechilibrul in distribuirea bogatiei, nu stresul celor saraci, determinat de dorinta de a avea ce au bogatii sau de grijile provocate de saracie.

E drept ca si bogatii pot duce vieti stresate si pline de griji, dar prin asta trec si bogatii din zonele cu venituri uniforme, numai ca acestia din urma traiesc mai mult, la fel ca si saracii din societatile in care nu exista diferente mari intre venituri. Din pacate, societatile in care domina capitalismul salbatic au degenerat in societati ale inegalitatii sociale, in care cel putin la nivel de longevitate sunt perdanti, paradoxal, atat saracii cat si bogatii. Acesta este un simplu aspect. Ideea insasi de inegalitati excesive nu este acceptabila, mai ales ca ceea ce capitalistii numesc abilitati de afaceri sunt adesea rezultatul norocului, al unei mosteniri, al unor sanse superioare, deci nu un merit personal al celui care dobandeste mai multa avutie.

Drd. Leria Ileana Boros