Despre economie de piata si flagelul social

Economia de piata se refera la o societate dezvoltata in civilizata in care exista conditii decente de viata. Progresul stiintei si al tehncii a condus la progresul societatii, dar acest progres nu implica o constiinta comuna a valorilor morale (Wilhem Danca, Si cred.. si gandesc, Editura Arhiepiscopiei Romano  Catolice de Bucuresti, Bucuresti 2013, p. 284). Intrebarea care se poate pune este daca exista vreo legatura cu sloganul dezvoltarii promovat de cultura consumista a economiei de piata si conditia de dezvoltare la nivel uman. In economia actuala de piata exista persoane care nu duc grija zilei de maine, dar exista si persoane care se confrunta cu lipsuri materiale. Din punct de vedere social nu se poate vorbi de o dezvoltare globala a omenirii pentru ca exista inca regiuni aflate sub jurisdictia unor conditii inumane ce definesc un adevarat flagel social si care sunt caracterizate de ,,lipsuri materiale,… lipsuri morale… , structuri opresive… , exploatarea muncitorilor… , nedreptatea tranzactiilor (Jorge Maria Mejia, ,,Le condizione umane della sviluppo, in Nuntium 31/32, 1/2007, p. 20). Pentru eradicarea acestui flagel social este nevoie sa se porneasca de la ideea respectarii demnitatii umane si de aici sa se porneasca pe drumul dobandirii tuturor celor necesare unui trai decent. Omul din era consumista se considera artizan al propriului destin ceea ce implica un punct de vedre egoist in care nu are loc solidaritatea. In acest mod omul se indeparteaza de semenii lui dar si de el insusi (Wilhem Danca, op. cit., p. 284). Apare aici nevoia unei conceptii despre dezvoltare care sa acorde atentie dimensiunilor antropologice, culturale si umaniste (G. Manzone, ,,Verso uno sviluppo compatibile e uman, in Nuntium 31/32, 1/2007, pp. 85 – 87). Economia de piata trebuie asadar sa aiba in vedere pe langa asa numita industrializare si preocuparea pentru solidaritatea umana (Ioan Paul al II lea, Sollicitudio rei socialis, art 7).

Ioan Paul al II lea a aratat ca se manifesta ,,viteze diferite de dezvoltare (ibidem, art. 14) ceea ce iseamna ca exista o dezvoltare diferentiata a planetei ajungandu-se la ,,concentrari de putere (Wilhem Danca, op. cit., p. 287) dar si la zone in care sunt ,,sufocate drepturile la intiativa economica, resursele subiectivitatii creative in cazul indivizilor si al natiunilor (ibidem). In acest context este nevoie de decizii etice care sa sublinieze ca factorul primordial este valoarea umana si nu valoarea materiala indusa de multiplicarea si acumularea bunurilor. Daca bunurile materiale sunt puse in prim plan se ajunge la puterea care se multiplica doar pe sine in societatea dominata de egoismul consumist (Sollicitudio rei socialis, art. 28). Raul nu este averea efectiva ci subordonarea fiintei vocatiei umane unui demers de imbogatire. Dezvoltarea ecomomica din economia de piata dobandeste valente umane si contribuie la ameliorarea flagelui social doar ,,daca asculta de regula fiintei si nu a averii (Wilhelm Danca, op. cit., p. 288).
Dr. Adriana Mihaela Macsut