Dictatura consumatorului?

Observ, din ce in ce mai des, amintite doua cuvinte cu subtilitati pe care unii le doresc mai evidente decat intentiile care stau in spatele lor: DICTATURA CONSUMATORULUI.

De ce o dictatura? Pentru ca, din punctul de vedere al consumatorului sunt niste polite de platit: preturile mari de pana acum, dobanzi si comisioane exagerate, lipsa de respect fata de consumatori. Adica s-a intors roata: se termina DICTATURA PRODUCATORULUI si incepe DICTATURA CONSUMATORULUI.

Fals! In mare, aceasta dictatura nici nu a existat. A existat, exista si va exista o alta, inca din vremurile in care se vorbea de regula de aur: cine are aurul, face regulile. Adica intotdeauna, cel care a avut cash-ul a dictat conditiile. Aici sunt bancile, pentru ca in proportie de peste 80% cu banii lor s-au facut tranzactiile si intermediarii de tip super sau hyper – market.

In imobiliare, doar 20% au fost persoane fizice sau firme care au tranzactionat fara intermediul bancilor pe piata din Romania: este principiul Paretto care se aplica atat de des la grupurile umane incat nu-l pot contesta aici. De ce este fals? Pentru ca, in aceste momente, consumatorii inca nu au aurul. Si nici nu-l vor avea vreodata, pentru ca ei consuma.

Totusi, ce ar insemna o dictatura a cumparatorului? Preturi mici? Preturi foarte mici? Servicii EXTRA? Cat de „EXTRA”?

Despre criza din anii 1929-1933, pana acum un an si ceva, nu aveam alta imagine decat aceea a fermierilor din SUA care varsau laptele pe camp, decat sa-l vanda pe nimic, din cartea de istorie: deci nici atunci, ca si acum, nu se facea vanzarea-cumpararea.

De aceea cred in falsitatea acestei teorii pentru ca, in lipsa unui profit, nu vor exista vanzari-cumparari. Vor exista doar falimente si reculul acestora: valori scoase la licitatie la preturi de nimic, adica tranzactii de criza, prin care proprietatile vor trece de la cei needucati financiar la cei educati.

Cred in schimb in puterea pe care o poate avea introducerea educatiei financiare in scoli sau in familie, precum si absenta unei dictaturi in orice relatie de business, pentru ca o dictatura inseamna absenta echilibrului, abuz, extremism iar criza de acum arata ca toate acestea se platesc.