Divizarea societatilor comerciale- seria Mecanismele Fraudei

Este un mecanism de frauda din ce in ce mai intalnit in lumea debitorilor, insa atribuit de specialistii in colectare debite teparilor cunoscuti sub numele de ” baieti destepti” .

Este de asemenea un mod de fraudare a creditorilor care necesita asistenta unui avocat intrucat presupune pe langa mecanismele economico-financiare si o intreaga serie de operatiuni de inregistrare la Registrul Comertului.

Atentie la datele declarate la Registrul Comertului – in general o firma cu multe datorii, care are si patrimoniu, apeleaza la aceasta forma de frauda intrucat doreste sa isi puna la adapost activele din patrimoniu de eventuale executari silite sau cereri de faliment ale creditorilor. Conform unui studiu facut de investigatori din cadrul agentiei de colectare debite Urban si Asociatii, in 2006 au fost inregistrate peste astfel de 230 de cazuri de divizare a unor societati comerciale suspecte de frauda, iar in 2007 avem deja pana la 01.06.2007 circa 215 asemenea cazuri si numarul cererilor de divizare este in crestere.

Ce inseamna divizarea

– un „baiat destept” are active in patrimoniul companiei de circa 10 milioane de euro si datorii de 20 de milioane de euro. Intrucat este iminenta actiunea creditorilor impotriva lui, in paralel cu ducerea cu vorba a acestora, prin negocieri, promisiuni de plata, etc, el demareaza procedura de divizare a societatii lui. In urma divizarii, firma care are datoriile fata de creditori va ramane doar cu datoriile , iar noua societate comerciala formata, care va avea cod fiscal si numar de inmatriculare la Registrul Comertului diferit, va prelua toate activele care vor fi astfel puse la adapost de orice executare silita sau cerere de faliment.

Pentru a se pierde si mai bine urma, am remarcat in 9 din 10 cazuri studiate de mine faptul ca se da noii societati comerciale formate o denumire complet diferita ca sa fie greu identificata de creditori. De asemenea, in 7 din zece cazuri am vazut ca societatea comerciala nou formata prin divizare si care preia doar activele de la firma cu datorii isi instaleaza sediul social in alt judet decat cel unde ramane firma initiala. Nu in ultimul rand, ca sa li se piarda si mai repede urma, in 8 din 10 cazuri analizate, am vazut ca in maxim 1 luna de la inregistrarea la Registrul Comertului a noii firme care a preluat doar activele de la firma veche, se schimba rapid si asociatii/actionarii si pana se trezesc creditorii sa ceara informatii despre alte firme in care mai apar asociati „baietii destepti” li se pierde urma asa ca totul se acopera extrem de bine.

Cine (nu)controleaza procedura de divizare?

Conform legii societatilor comerciale, in cazul divizarii unei societati comerciale trebuie intocmit un proiect de divizare, iar legea cere sa existe depusa la dosarul care se inainteaza judecatorului delegat la Registrul Comertului, o -atentie – declaratie scrisa a conducerii societatii care cere divizarea despre modul in care intelege sa isi stinga pasivul fata de creditori. Adica va dati seama ce greu este unui „baiat destept” sa dea o declaratie pe proprie raspundere in care sa spuna pe cuvantul lui de onoare ca va plati datoriile si sa puna niste esalonari la dosarul cauzei.

Ganditi-va ca un raport de divizare contine in proportie de 95 % din totalul informatiei inserate, date, termeni si cifre economico-financiare astfel incat un judecator care a facut Facultatea de Drept pentru ca nu i-a placut matematica se va uita la acste cifre ca mata in calendar. Mai ales ca judecatorului de la Registrul Comertului nu-i va explica nimeni sau traduce, datele si cifrele din raportul contabil de divizare.

Asta in cazul in care judecatorul este de buna credinta, pentru ca am intalnit un caz legat de o companie din Olt [ nu voi da deocamdata numele pentru ca inca se aduna probe ] la care sotia unuia din baietii destepti era judecatoare la Tribunal si o colega a ei a analizat „temeinic” raportul de divizare propus de sotul sau, important om de afaceri din judet, si evident l-a aprobat.

Ce pot face creditorii?

Tot legea societatilor comerciale spune ca oricare creditor al societatii care se divizeaza, avand o creanta impotriva acesteia, anterioara publicarii proiectului de divizare in Monitorul Oficial, poate sa faca in termen de 30 de zile de la publicarea divizarii o pozitie care se va depune la Oficiul Registrului Comertului unde are sediul social firma care se divizeaza, iar Oficiul Registrului Comertului are obligatia sa o inainteze spre solutionare instantei de judecata.

Asta inseamna insa ca acel creditor ar trebui sa stea la fiecare 30 de zile sa verifice in Monitorul Oficial si la Registrul Comertului , ce mai inregistreaza , adica ce mai „coace” debitorul sau. Este absolut redundanta aceasta prevedere a legii intrucat nimeni nu sta in realitate sa verifice fiecare debitor la cate 30 de zile , atat din cauza lipsei de timp cat si a logisticii umane si costurilor pe care le-ar implica o asemenea operatiune. Din pacate, „baietii destepti” stiu acest lucru astfel incat isi divizeaza fara jena societatile comerciale, si creditorii se trezesc ca urmaresc firme care nu mai au nici un fel de patrimoniu.

O alta solutie pentru creditori o constituie posibilitatea ca in cadrul unei proceduri de faliment deschise firmei devalizate, lichidatorul judiciar sa ceara instantei de judecata anularea divizarii societatii pe motiv de frauda adusa creditorilor. In 43 din 50 de cazuri in care am investigat ce anume s-a intamplat cu cererile de anulare depuse de lichidatorii judiciari, debitorii au obtinut castig de cauza, pentru ca avocatii lor au invocat un lucru extrem de simplu : intrucat divizarea s-a publicat in Monitorul Oficial si la Registrul Comertului, deci s-a indeplinit conditia de opozabilitate fata de terti, creditorii puteau sa isi exercite dreptul de a face opozitie in 30 de zile de la publicarea in MOF, insa nu au facut acest lucru desi legea prezuma ca au stiut de aceasta divizare.

Un al doilea argument este dat de faptul ca asupra divizarii deja s-a pronuntat un judecator si a aprobat-o prin hotarare irevocabila, si in consecinta acest judecator a verificat odata dosarul si nu a gasit [ o fi cautat ?] nimic in neregula.

De asemenea mai exista un aspect care nu trebuie sa il neglijam in cadrul acstei analize : proiectul de divizare al societatii cu datorii este aprobat de judecatorul delegat la Registrul Comertului. Insa la registrul comertului este delegat un judecator de la Sectia Comerciala a Tribunalului din judetul respectiv. Tot un judecator de la Tribunalul respectiv va fi solicitat de catre lichidatorul judiciar in cadrul procedurii de faliment derulate impotriva firmei ramasa doar cu datoriile sa anuleze hotararea judecatoreasca data de colegul lui cand a aprobat tranzactia.

Credeti ca isi va „faulta” judecatorul sindic colegul si il va pune in situatia in care sa-i anuleze hotararea, adica sa apara public faptul ca sub ochii si ingaduinta acestuia s-a derulat o frauda ? Daca intalniti un asemenea caz sa imi scrieti si mie sa il punem in rama.