Dupa imobiliare, s-a mai spart o bula: fotbalul romanesc

Imbatati cu contractul de 100 de milioane de euro pe care l-au semnat acum trei ani pentru televizarea meciurilor din Liga 1, mai marii campionatului intern, adica Mitica Dragomir si sefii de cluburi, nu s-au trezit nici pana astazi.

2011 nu e ca 2008, iar sefii fotbalului au aflat asta intr-un mod dureros. Dupa care au reactionat (nicio surpriza) intr-un mod prostesc. Dar sa le luam pe rand.

Televiziunile tocmai au licitat cu 60 de milioane de euro mai putin pentru dreptul de a transmite trei ani de fotbal romanesc (15 milioane pe an oferiti acum, fata de 34 de milioane pe an platiti in 2008). Semnalul televiziunilor? Valoarea fotbalului romanesc a scazut cu 60% in ultimii trei ani!

Motivele sunt logice. Nu numai ca e criza financiara si tarifele pentru publicitatea TV sunt in cadere libera, dar fotbalul romanesc este cu un picior si jumatate in groapa, iar lumea nu vrea sa priveasca un spectacol jalnic, in faliment sportiv si moral. Mai nou, falimentul va deveni si economic, pentru ca unele cluburi mici vor muri pur si simplu fara cele cateva milioane de euro care le veneau pana acum din drepturi de televizare.

Zeci de ani de mimare a profesionalismului nu puteau sa nu isi ceara rasplata la un moment dat. Din 1990 incoace fotbalul romanesc are aceiasi conducatori, DAR:

– Cu una sau doua exceptii, nu s-a construit niciun stadion modern

– Aranjamentele au fost eradicate foarte greu si acum incep sa apara din nou

– Nu s-a investit aproape nimic in stadioanele existente (de exemplu baza unei echipe bucurestene de renume, Dinamo, deja nu mai corespunde cu standardele internationale)

– Turneele de copii si juniori mostenite de pe vremea lui Ceausescu s-au desfiintat (pentru ca aduc costuri pe termen scurt si castiguri, ehehe, abia pe termen lung), iar de cativa ani importam de zor jucatori de mana a 14-a din Africa sau te miri de unde, doar pentru ca noi nu producem mai nimic (orice asemanare cu piata alimentelor si economia romaneasca in general nu este deloc intamplatoare)

– Exemplele de organizare a cluburilor din strainatate ne lasa reci. Abia de vreo cateva luni unele cluburi cu blazon au inceput sa-si dea seama ca pot scoate niste bani din marketing, in conditiile in care Barcelona, Real sau Manchester scot din asta sute de milioane de euro anual.

Exista si cateva lucruri bune, de exemplu stadionul modern construit de edilii din Cluj, proiectul de refacere al Stadionului Lia Manoliu (la care s-a furat totusi pe rupte, dupa cum dezvaluie de cateva saptamani Gazeta Sporturilor) sau scolile private de fotbal conduse de fosti internationali, care au inceput deja sa exporte in strainatate tineri ce inca n-au ajuns la majorat, tocmai ca sa nu ii corupa moral trecandu-i prin fotbalul romanesc.

Si daca mai trebuia vreo dovada ca sefii fotbalului traiesc intr-o lume paralela, in care incompetenta nu numai ca nu e sanctionata, dar trebuie chiar premiata, cum reactioneaza Mitica si prietenii lui sefi de cluburi la semnalul de dezinteres transmis de televiziuni? „Vor razboi? Atunci refacem licitatia si marim preturile”. Ce poate fi mai logic decat sa cresti pretul pentru o marfa stricata pe care nu prea o mai vrea nimeni, nu-i asa?