Etica, publicitate si marketing

Publicitatea se refera la promovarea unor produse, dar ,,publicitatea nu trebuie sa exploateze lipsa de informare sau de experienta a consumatorului (Diana Vranceanu, Rolul eticii n deciziile de marketing, in Revista de Marketing Online  Vol.1, Nr. 3). Marketingul se ocupa in mod efectiv cu campanii de promovare a produselor. O institutie prestigioasa Asociatia Americana de Marketing arata ca orice ,,operator de marketing trebuie sa fie responsabil de consecintele tuturor activitilor sale si sa se asigure ca toate actiunile, deciziile si recomandarile sunt directionate a servi publicului vizat: consumatori, organizatii si societatea in general (ibidem). Exista asadar o responsanbilitatea moral ce implica un cod etic, iar in acest sens, exista, cateva prevederi demne de luat in seama in Codul Etic al Asociatiei Americane a Agentiilor de Publicitate.

–,, Codul Etic al Asociatiei Americane a Agentiilor de Publicitate prevede ca in reclame sa nu se foloseasca:
– Afirmatii false sau care induc in eroare sau exagerari vizuale ori verbale;
– Declaratii care nu reflecta libertatea de alegere a indivizilor implicati;
  –Afirmatii legate de preturi care induc in eroare( Cristiana Horia, ,,Standarde etice ale reclamei comerciale, in admasters.wordpress.com, 2011/01/31).

Din nefericire aceste prevederi nu au absolut nicio legatura cu peisajul romanesc. O simpla privire la televizor arata ca ar exista pastile miraculoase prin care pot fi vindecate toate bolile, si doar fraierii merg la medic si suporta operatii dureroase. Exista chiar o saltea miraculoasa pulsatila despre care se spune ca ajuta bolnavii de la terapie intensiva. Sunt promovate paste de dinti care garanteaza ca nu se vor face carii. Desi a crescut numarul persoanelor supraponderale, exista destule vedete autohtone dornice sa faca reclama la fasfood pentru cativa banuti in plus. Se observa asadar ca nivel romanesc exista o piata publicitara haotica, fara pic de etica.

,,La noi, piata a crescut cumva haotic, pe modelul luxuriant al vegetatiei de jungla. Spectaculoasa si ramificata pe de-o parte, lipsita de disciplina si de o anume armonie a raporturilor dintre jucatori, pe de alta. Mai mult o lupta de care pe care, decat o mostra de eleganta competitie, in care cel mai bun merita sa castige.(,,Etica in industria de publicitate, in apiip.ro, 02-12-2009).

In aceste conditii etica in publicitate apare doar ca o vorba mare, dat totusi trebui aratat ca este nevoie majora de etica in publicitate: ,,prin abordarea subiectului ETICA nu vreau sa folosesc vorbe mari, nici sa am un articol moralizator si nici sa fac trimiteri la atmosfera de salon, cand in piata lucrurile sunt dramatice (ibidem). Cumparatorii nu pot fi mintiti la infinit cu reclama despre diferite produse miraculoase. O afacere pe termen lung, are nevoie de campanii publicitare decente. 

,,Daca nu ne vom trezi la timp si-acum suntem intr-un fel de ceas al 12-lea, vom ajunge intr-un colaps valoric. De-aici pana la dezintegrarea unui sistem nu mai e decat un pas. Vrem sa fim perceputi ca europeni si ne prezentam in afara tarii drept o industrie care are toate datele unei piete complexe. Realitatea este ca pentru a dobandi statutul de comunitate matura, e nevoie de un mod de lucru, de un cod valoric, de un set de principii care sa defineasca felul in care functionam ca sistem. Ce e permis si ce nu. Pana unde poate merge negocierea si de unde incepe santajul, ce inseamna asocieri inspirate si ce inseamna monopol distructiv(ibidem).

In acest haos singura bila alba este reprezentata de Codul International de Etica pentru Relatii Publice, recunoscut sub denumirea de Codul de la Atena, promovat la nivel autohton de Asociatia Romana a Profesionistilor in Relatii Publice: ,,nu subordona adevarul altor cerinte, a nu transmite informatii care nu sunt bazate pe fapte stabilite si verificabile, a nu lua parte la orice actiune care nu este etica sau onesta sau care poate aduce atingere demnitatii si integritatii umane, a nu folosi metode sau tehnici de manipulare concepute pentru a crea motivatii subconstiente pe care individul nu le poate controla prin propria sa vointa, astfel incat nu poate fi facut raspunzator de actiunile intreprinse pe baza lor (Diana Vranceanu, op. cit.).
Dr. Adriana Macsut