Fanul, muzica si aurul

Un model de eficienta: 10.000 de participanti plus peste o suta de artisti adunati cu circa 30.000 de euro. Niciun artist, fie el cantaret, trupa muzicala, trupa de teatru, scriitor, sau altele, nu a primit bani. Doar mancare si corturi mari cu fan, plus ceva apa incalzita pe sistemul solar.

Fan Fest a venit cam imediat dupa Stuff Stock, asa ca printre multii participanti de la Rosia Montana se zareau rasfirate tricouri cumparate in Vama, verzi cu negru. „Mai frate, nu i-am prins cantand pe cutareii acolo, dar uite ca venii aici sa ii vad”.

Cheltuielile s-au impartit pe amenajatul scenelor, a corturilor de teatru si muzica, a unei constructii din lemn pe post de cantina, a scarii pentru sarit in fan, pe gatitul mancarii pentru artisti (pentru restul participantilor ioc mancare, doar ceva gherete cu gogosi si mamaliga sau mici), pe adusul toaletelor ecologice, si pe transportul artistilor, veniti din nenumarate colturi ale tarii noastre dragi.

Festivalul e nou, asa ca e normal ca organizarea sa ii lase pe multi cu pofta de a carcoti – se ajunge greu, mancarea si corturile sunt suficiente doar pentru artisti, nu e apa, programul e tiparit doar pe pliante care se pierd usor etc. Dar in cativa ani se rezolva incet incet. Atata timp cat muntii raman acolo intregi, cu iarba stropita dimineata si cu caii linistiti (aidoma si pentru oi, vaci, cartite si urechelnite) in plata lor, nu prea mai conteaza daca se pierd bonurile de masa sau ca se dau prea putine beri de persoana.

Si cand o sa se termine toata nebunia cu cianura, o sa plece Gabriel si o sa se linisteasca apele si minele de aur, ar fi frumos ca trupele si entuziastii sa continue sa vina trei zile pe an sa se bucure de fan si de oxigen.